Renumit centru meșteșugăresc al sec. XIX, Pâncota din Arad a fost renumită pentru târgurile sale din secolul al XVIII-lea. Se află în extremitatea nordică a Podgoriei Aradului. Prin localitate trece pârâul Sodom, ce izvorăște din Munții Hăghies, aflat la 25 km de Pâncota. Tradiția locală ne informează că vechea vatră a localității era la poalele Dealului Pelegului, la „Ograzile Vechi”, dar în urma unui cataclism (inundații!), satul a dispărut, iar locuitorii s-au mutat pe o nouă vatră, cea actuală.
Prezentarea istoriei castelului Dietrich-Sukowsky o încep prin a spune că este un monument istoric din localitatea Pâncota, construit între anii 1825 – 1840. Încă de la finalizarea lucrărilor această clădire a fost reprezentativă pentru barocul arădean.
Moșia pe care se află castelul s-a aflat inițial în proprietatea familiei Losonczy, apoi a intrat în posesia familiilor Gyulay, Rajnald, pe urmă a fost proprietatea prințului Modenei până în anul 1822, când moșia a fost achiziționată de către baronul Dietrich Jozsev.
Baronul Dietrich a fost un iubitor de frumos și de artă, dovadă stau vizitele la castelul său a unor personalități de talie mondială precum Franz Liszt sau Jokai Mor. După ce baronul Dietrich a murit, proprietatea a trecut în averea ginerelui său, prințul polonez Jozsef Schukowschi – punctul de start în decăderea moșiei.
Soția prințului a murit la scurt timp și el s-a recăsătorit cu o actriță de la Budapesta. În castel au început petrecerile, iar prințul a fost nevoit să-și vândă o parte din moșie pentru a le finanța.
Un document scris în limba maghiară povestește despre prințul Sukowski, care a dat în patima băuturii şi a jocurilor de noroc. În arhive se găsește scris: „S-a îmbolnăvit şi a fost internat în diverse spitale din Arad, Budapesta sau Viena. Dator la cămătari, el şi-a pierdut aproape toată averea. Actrița, soția prințului, a renunțat în anul 1920 la castel în contul datoriilor.”
Acesta a fost preluat cu ceea ce a mai rămas din moșia de la Pâncota de negustori evrei care le-au administrat printr-o societate anonimă”. După Al Doilea Război Mondial, castelul a fost naționalizat şi a intrat în proprietatea statului. A fost renovat în 1967-1968 şi a devenit sediul Primăriei Pâncota, destinație pe care a avut-o până nu demult.
Avea două corpuri secundare, legate între ele printr-un corp principal. Atracția castelului a fost, încă de atunci, acoperișul, păstrat în proporție însemnată până în prezent. În fata clădirii, a fost creat un parc deosebit, cu plante aduse din diverse țâri, inclusiv din afara Imperiului.
A fost revendicat şi acum este în proprietatea unor moştenitori ai vechilor proprietari.
spre culmi, dus-întors 