Construită ca o fortăreață, mănăstirea de la Bezdin, aflată la 36 km de Arad, trăiește în anonimat, deși are comori cum rar le mai poți găsi. Bezdin pare a fi într-o lume ireală, cu fazani, iepuri, căprioare și mistreți care vin până la zidurile lăcașului de cult. Până în anul 2000, aici nu a existat nici măcar curent electric.

 În timpul ocupației otomane a Banatului, lăcașul de cult a fost ars de turci, dar nu a fost abandonat de călugări, care au construit o biserică de lemn care a slujit până la construcția celei noi. Biserica din cărămidă a fost construită după 1690 în stil bizantin în forma de cluburi cu trei culoare. Întreaga mănăstire a fost pentru o lungă perioadă un hotar important în istoria comunității sârbe din provincia Imperiului Austro-Ungar, în jurul ei ținând vie credința, fraternitatea și coeziunea acestui grup etnic.

 În biserică se află moaștele Sfântului Kiril, care a fost găsit îngropat în curtea mănăstirii. În urmă cu aproape 200 de ani, Kiril a luptat pentru libertate, dar a fost închis mulți ani de zile. Apoi a fost eliberat, dar a fost trimis în exil la Mănăstirea Bezdin.

Pe atunci, aceasta se afla în mijlocul unei păduri, fiind aproape total izolată de lume. Kiril a fost păzit în permanență și nu a putut lua legătura cu nimeni. El nu a avut voie să discute nici măcar cu viețuitorii din mănăstire. Când a murit, a fost îngropat în curtea lăcașului de cult.

  În urmă cu câțiva ani, acesta a fost deshumat. Moaștele Sfântului Kiril se află în Mănăstirea de la Bezdin. Credincioșii vin și se roagă la Sfântul Kiril, care pe mulți dintre ei i-a ajutat să învingă diverse boli.

  În paralel cu biserica s-a construit conacul, o clădire mare cu etaj, cu zeci de chilii. Biserica este închisă de cele trei aripi ale ansamblului mănăstirii, construite în secolul al XVIII-lea și care au adăpostit chiliile călugărilor, paraclisul, stăreția etc. În anul 1771, a avut peste 52 de încăperi. În mănăstire, în acei ani au viețuit 16 călugări.

 În chiliile stăreției din aripa de sud a locuit în perioada 1783-1789 arhimandritul Gherasim Adamovici, devenit apoi mitropolit de Sibiu (1789-1796), unul dintre promotorii revendicărilor românești expuse în „Supplex Libellus Valachorum”.

Timp de peste două decenii, doar maica Anghelina a purtat grija mănăstirii uitate, şi cu puţinele ajutoare pe care le-a primit din partea localnicilor, a reuşit să amenajeze câteva camere pentru pelerini şi turiştii care ajung prin aceste locuri şi să păstreze vie istoria locului. În urmă cu mai bine de opt ani, maica Anghelina, ajunsă la 84 de ani, a trecut la cele veşnice, iar la mănăstire a rămas un călugăr adus de măicuţă din Serbia şi care a fost hirotonisit ca preot.

 Mănăstirea Bezdin din secolul al XVI-lea, este aşezată pe posesiunea strămoşească a familiei de nobili maghiari Kerekegyháza din comitatul Cenad (azi judeţul Arad). Mănăstirea Bezdin, timp de câteva secole,  a constituit un reper important în istoria comunităţii sârbeşti din această provincie a Imperiului Austro-Ungar. Datorită mănăstirii s-a menţinut vie coeziunea socială şi credinţa creştină în rândul acestei etnii.