Se pare că Ioan Slavici trăiește nu doar prin operele sale, ci și printr-o construcție. Cunoscută ca „Moara cu Noroc”, aceasta a fost construită în perioada 1834-1837 și se află la ieșirea din Ineu, cum mergi spre Arad.

În anii ’80 a funcționat ca microhidrocentrală, iar până atunci a fost una dintre cele 13 mori pe apă care funcționau la acea vreme pe Canalul Morilor.

Actualul proprietar a cumpărat clădirea în 2007, iar la 1 mai 2012 a deschis Hanul „Moara cu Noroc”.

Vreau să amintesc, pe scurt, acțiunea din nuvela „Moara cu Noroc” : Un cizmar harnic şi cinstit a cumpărat o moară. Era o afacere bună pentru acea vreme în Ineu. Moara a devenit un instrument pentru adunat avere. Cizmarul care s-a avântat în vâltoarea negoţului a cunoscut pe şeful porcarilor care i-a devenit mentor în afaceri. Dar mentorul, şeful porcarilor, în loc să-l îndrume pe cizmar spre echilibru, i-a făcut mai mult rău. Astfel, soţia cizmarului comite adulterul chiar cu mentorul său. Îmi şi imaginez reacţia îngrijorată a bătrânei, mama soţiei, care veghea la echilibrul familiei. În finalul nuvelei “Moara cu Noroc” cizmarul îşi ucide soţia, cizmarul este ucis de aghiotanţii mentorului iar moara este incendiată.

Pentru mine, locul are și o încărcătură emoțională mai specială, dorindu-mi să ajung aici încă de când am citit nuvela și am descoperit că unul dintre personaje se numea… Răuț.

Pe oricine ai întreba din zonă, invariabil îți va spune că aici se mănâncă cel mai bine. Porțiile sunt pentru gurmanzi: mari, delicioase, gătite tradițional și nu sunt scumpe deloc!

Nici cazarea nu e mai prejos, așa că merită un popas peste noapte. Aveți grijă cu cine plecați la drum… tentațiile sunt mari!

„La o sutăoptzăci dă ani dă la facere, după multă trudă și zoală, Hanul Moara cu Noroc dân hotaru’ Ineului, să dășchide iară ca loc dă găștie păntru tăt omu’ ce-o trece la răscrucea Mocrii.

Cum să-nturna rujaua după soare așa să deie Domnul să cate binele la tăți ce i-or călca pragu’ și la ăi ce-or ţâne ăst loc în bună rânduială.”

…și totuși e doar o afacere, dar ce, Slavici nu ne-a transmis prin nuvela sa câteva idei simple de marketing valabile și astăzi? Păcat că unele încep cu „porcăriile” unuia ca Lică Sămădăul.