Curtea Domnească din Târgoviște constituie practic un ansamblu ce cuprinde nu mai puțin de 13 monumente istorice, mărturii din diferitele etape de construcție, refaceri și transformări constatate pe parcursul a peste șase secole. La intrarea în curte pe un panou din marmură sunt inscripționate numele tuturor domnitorilor din Țara Românească care au avut reședința în această locație începând cu Mircea cel Bătrân, trecând pe la Vlad Țepeș și încheind lista cu Constantin Brâncoveanu. După ce treci de poarta de intrare în partea stângă este magazinul de suveniruri și locul de unde se achiziționează biletul de intrare, acesta costă 10 lei pentru adulți.

Primul obiectiv pe care l-am vizitat a fost Turnul Chindiei. Chiar la intrarea în turn se află o placă pe care scrie : „Turnul Chindiei a văzut unul după altul pe Mircea cel Bătrân, Dracula-Vodă, Vlad Țepeș, Radul cel Mare, Radul de la Afumați, Mihai Viteazul și Matei Basarab, toți voievozii noștri cei mari și vestiți în pace și în război” aceste vorbe aparțin lui Nicolae Bălcescu.

După ce am citit această placă, am intrat în interiorul turnului. Pe o scară aflată în spirală se urcă spre terasa turnului. Până să ajungi pe terasă poți face două pauze la etajele inferioare, unde pe pereți sunt expuse fotografii și documente ale familiei lui Vlad Țepeș. Ajunși pe terasa turnului, de aici puteți admira întreaga Curte Domnească și o panoramă asupra orașului Târgoviște. Turnul a fost construit pentru supravegherea cetății Târgoviște și pentru apărarea curții Domnești. Pe timp de pace, din turn se anunța închiderea porților cetății. Tot pe timp de pace, turnul era folosit ca și foișor de foc și pentru stocarea tezaurului.

După ce am vizitat turnul următorul obiectiv a fost ruinele Palatului Domnesc. Prima casă pe acest domeniu a fost construită de către Mircea cel Bătrân pentru fiul său, Mihai I în jurul anului 1400. Că dependență în jurul anului 1415 este construită o bisericuță. Extinderea contrucție s-a efectuat pe timpul domniei lui Vlad-Dracul. Noul palat construit de către acesta are formă dreptunghiulară. Pivnița palatului este bine conservată, și este alcătuită din 4 nave paralele boltite. În anul 1584 domnitorul Petru Cercel își aduce și el contribuiția la modernizarea palatului domnesc acesta construiește lângă vechea clădire o clădire nouă pe trei nivele, subsol, parter și etaj. Subsolul noi clădiri comunica cu cel al vechii clădiri. Parterul noi clădiri avea 10 camere și adăpostea cancelaria domnească. La etaj se găseau dormitoarele familiei domnești. În timpul domniei lui Gheorghe Ghica sub presiunile otomanilor, acesta demolează o parte din clădire. Palatul este refăcut și modernizat în timpul domnitorului Constantin Brâncoveanu.

Accesul în subsolul Palatului Domnesc se face pe un podeț din lemn, aici la subsol sunt expuse mai multe statui din piatră și obiecte vechi, printre ele aflându-se și un scaun despre care se spune că a aparținut unui domnitor, fiind folosit ca și tron.

După ce am ieșit la suprafață din subsolul Palatului Domnesc, ne-am îndreptat spre Biserica Domnească. Aceasta a fost construită în timpul domniei lui Petru Cercel între anii 1583-1585. Biserica are hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Biserica, la momentul construirii sale, era cea mai mare biserică din Țara Românească. Petru Cercel a construit deasupra naosului un balcon de unde să asiste la slujba familia domnească. În interiorul bisericii se află mormântul doamnei Elina, soția domnitorului Matei Basarab. Lângă mormânt se află o groapă unde turiștii aruncă monezi, deoarece există o legendă care spune că cei care aruncă bani în acea groapă vor avea parte de o nevastă înțeleaptă și darnică.

Interiorul biserici a fost pictat în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, printre picturile din biserică sunt și portrete ale unor domnitori români precum Mihai Viteazul, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino, Radu Mihnea, Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu, Petru Cercel.

În biserica se execută și acum lucrări de restaurare iar accesul nu este permis peste tot.

După ce am vizitat și Biserica Domnească, ne-am plimbat prin curtea incintei și am dat de o altă biserică care, din păcate, era închisă. Am aflat că se numește Biserica Sfânta Vineri sau Biserica Mică Domnească. Aceasta datează din mijlocul secolului XV și este ctitorită de către Vlad Călugărul și soția sa, Smaranda.