Iesind din Arad și trecând de Curtici, ajungi în Macea, comună renumită prin cultura roșiilor și nu numai. Cum nu căutăm de-o salată, voi aminti aici despre un frumos castel, înconjurat de o minunată grădină și de monumentul celor trei voievozi.

Castelul-scurt istoric

Exponent al unei desăvârșite eleganțe nobiliare, Castelul Csernovics se află ascuns într-o grădină minunată, ferit de privirile indiscrete și oarecum invidioase. Este un loc ideal pentru cei care tânjesc după parfumul și farmecul apuselor serbări imperiale, dar și pentru iubitorii de natură.

 

Familia Nagy Karolyi va deveni noua proprietară, iar Gyorgy Karolyi, nobil de vază al Ungariei, începând cu anul 1862, va extinde castelul cu o nouă aripă și un turn înalt de 30 de metri. În anul 1900, noul proprietar al domeniului, Gyula Karolyi, imortalizează împreună cu fotograful vremii, Ruhm Odon, frumusețea castelului.

După anul 1920, Gyula Károlyi își mută reședința la Budapesta. Medicul Adam Iancu din Curtici devine proprietar din anul 1939 până la naționalizarea din 1948, care îi va oferi diferite utilități castelului: azil pentru orbi, orfelinat, centru de reeducare pentru copiii orfani și, în cele din urmă, sediu al Cooperativei Agricole.

După Revoluție, castelul a fost jefuit de tot ce avea mai frumos și a ajuns o ruină – adăpost pentru ciobanii care își aduceau oile să pască în grădina castelului. Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” e cea care, din 1991, închiriază și salvează domeniul de la Macea și care, mai apoi, a intrat în posesia lui. În prezent, aici se găzduiesc simpozioane, congrese științifice internaționale sau lucrări de cercetare.

Arhitectura castelului

Îmbinarea de stiluri arhitectonice dă castelului un farmec aparte: turnulețele sunt de inspirație bizantină, iar parterul și intrarea principală au elemente de baroc târziu, contribuție adusă de pe vremea când familia Csernovics era proprietară. Familia Karolyi a dat o linie mai modernă și mai simplă castelului.

Acoperișul este impozant, cu un turn mare și două mai mici, acoperite cu ardezie cu aspect de solzi de pește și cu lucarne elegante din lemn de brad. Fundația este confecționată din piatră, iar pereții robuști din cărămidă. Ușa mare de la intrarea principală este din lemn de stejar, adăpostită sub terasa elegantă de la etajul superior.

Trepte din piatră cioplită ne conduc spre coridorul de la etaj, la mansardă și terasa principală decorată cu blazonul familiei Karolyi, din ceramică arsă. Din particularitățile decorative din trecut nu a mai rămas mare lucru, după distrugerile perioadei comuniste.

Pereții camerelor erau inițial zugrăviți cu var, cu aplicații colorate de flori și fructe; apoi, familia Karolyi a îmbrăcat pereții cu tapet și draperii elegante. Pereții exteriori au fost decorați cu ornamente care imită fagurele de miere, apoi înveșmântați cu specii diferite de iederă tunsă cu grijă în zona ferestrelor.

Legenda camerei secrete

Localnicii susțin că ar exista o cameră secretă, cea cu numărul 100, neștiută de nimeni. Se spune că uneori, după miezul nopții, de acolo se aude muzică de pian, cântată de groful Karolyi. Totuși, castelul are doar 99 de încăperi.

Grădina de poveste

Grădina botanică care împrejmuiește ca într-o poveste castelul a fost făcută la inițiativa familiei Csernovics. Pe vremea familiei Karolyi, moșia a fost extinsă la 50 de hectare împădurite și populată cu fazani.

  Grădina este declarată parc dendrologic în 1968, iar din 1990 devine proprietatea Universității „Vasile Goldiş” din Arad și din 1994 devine grădină botanică. Grădina cuprinde copaci seculari ca renumitul Stejar al Unirii, vechi de peste 300 de ani; specii rare de arbori și arbuști (Ginkgo biloba sau „arborele pagodelor”, tisă, alun turcesc, nuc negru), exemplare gigantice de tei sau platani.

Există un muzeu botanic în fostul pavilion de vânătoare, un muzeu etnografic, o mini grădină zoologică și un pavilion pentru copii cu vegetație tunsă în formă de personaje de basm.

  O primă tabără de sculptură de monumente în piatră care a fost găzduită aici în 1988 a lăsat în dar o colecție de sculpturi frumoase parcului: busturile lui Mihai Eminescu, George Coşbuc, Vasile Goldiş.

Muzeul Botanic al Grădinii cuprinde: colecția de semințe, colecția de conuri, herbarul, tulpini și ramuri în secțiuni, deformate, fragmente de rădăcini și tulpini de diferite forme, colecție de cuiburi, colecție de ramuri cu spini, fotografii cu păsări, tablouri cu diferite plante.

Grădina, care cuprinde peste 2000 de specii de arbori şi arbuşti şi 500 de specii ierboase, are trei părţi distincte: o parte de 10 hectare în imediata apropiere a castelui, o parte de 3,5 hectare care cuprinde colecţia dendrologică destinată specialiştilor în domeniu, iar, pentru publicul larg  o altă parte de 8 hectare cu vegetaţie forestieră, specii lemnoase (stejar, salcâm, arţar, stejar roşu, sâmbovină americană).

Grădina botanică de la Macea, fiind unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei grădinilor botanice din România, are parteneriate cu 185 de grădini botanice din diverse ţări. Este deschisă turiștilor cu taxă de vizitare.

Monumentul voievozilor

  Peste drum de gradină, in parcul comunal, găsim monumentul voievozilor Glad, Gelu și Menumorut, creație a sculptorului bucureştean Pavel Mercea, originar din Macea. A fost dezvelit la 1 septembrie 1996, marcând în felul acesta, împlinirea unui mileniu de la luptele acestor voievozi, din Banat, Crişana şi Transilvania, împotriva expansiunii maghiare din a doua jumătate a secolului al X-lea, menționate în cronica lui Anonymus.