Nu este foarte veche, dar a fost groaznic încercată de timp și vremuri – este vorba despre biserica de la Ofsenița, biserica veche a satului sau „biserica fără turn”, cum o numesc localnicii. A fost nevoie de intervenția vestitei Ambulanțe a Monumentelor, asociație legată de numele prințului moștenitor al coroanei britanice, Charles, pentru a pune o „pălărie” turnului golaș și a stopa efemer continua degradare.

Biserica „nemțească”, cum mai e cunoscută, este unul dintre cele mai încercate lăcașuri de cult. Istoria nu a fost prea generoasă cu ea. Cu o istorie care a cunoscut „comportamente” variabile, dar cumva explicabile, începând de la o edificare nobilă finanțată de familia Karátsonyi în anul 1882, până la vandalizare și profanare, supraviețuind unui cutremur și unui plan de demolare emis în 2011, biserica s-a încăpățânat să rămână în picioare. În prezent, putem observa o tăcere constantă în sat, o liniște apăsătoare și oarecum îngrijorătoare. De biserica romano-catolică nu a mai avut nimeni grijă. Biserica s-a încăpățânat să rămână în picioare. A refuzat să moară… Și toată rezistența aceasta a ei, cred că nu a fost în zadar.

Biserica romano-catolică din Ofsenița a fost grav afectată de cutremurul din 1991, care a avut epicentrul chiar în zona Banloc. O parte a tavanului s-a prăbuşit atunci, iar Episcopia Romano-Catolică a încercat să găsească o soluţie pentru a le oferi enoriaşilor un loc de rugăciune. Când au încercat să recupereze obiectele din biserică, reprezentanţii episcopiei au fost întâmpinaţi de localnicii înarmaţi cu furci şi bâte.

„Biserica reprezintă un pericol. Am avut mai multe încercări de a lua de acolo ce s-a păstrat după cutremur. Dar am întâmpinat opoziția locuitorilor. Am dorit să demolăm partea afectată, să rămână doar cea din față, unde putea să funcționeze o capelă pentru rugăciuni. Comunitatea de acolo a împiedicat aceste lucruri. Au apărat biserica cu bâte și furci“, afirmă Bocskei Laszlo, vicar general la Episcopia Romano-Catolică din Banat.

Privitor la originea ei, această biserică este pusă în legătură cu familia nobiliară Karátsonyi, o familie de armeni-maghiari care, în decursul secolului al XVIII-lea, au sosit din Transilvania în Banat, unde au câștigat nu doar o avere imensă, dar au obținut și o bună apreciere socială și politică.

Un ultim păcat care s-a abătut asupra bisericii pare însă să depăşească orice imaginaţie. Mormântul de sub altar a fost spart, iar capacul sicriului de cupru a fost înlăturat şi osemintele au fost răvăşite cu diferite obiecte lungi. Potrivit reprezentanţilor episcopiei, mormântul a aparţinut unui copil al grofului care a construit biserica. Macabra descoperire a fost făcută de câţiva copii din zonă, iar poliţia din comuna Banloc, de care aparţine satul Ofseniţa, habar nu avea ce se întâmplă la biserica părăsită. Ajunşi la faţa locului, poliţiştii nu au putut decât să ridice din umeri.

Locuitorii din Ofseniţa cred că profanarea mormântului a fost mai degrabă un act de bravare a unor tineri din sat. „Aici se adună tot timpul să fumeze şi să bea. Nici nu ştiu cum de au curajul să intre în biserică. Poate să se prăbuşească în orice moment peste ei“, povesteşte Richard Lesch, cel care a tras clopotele în biserică ultima dată, în urmă cu opt ani.

Asociaţia Semper Agape este alcătuită din enoriaşii de la Mănăstirea Partoş, care se află în apropiere. Ei derulează de câţiva ani un festival. Organizează diferite concerte corale, instrumentale, poezii şi expoziţii. Dorinţa lor a fost să extindă acest festival şi la Ofseniţa. Pentru asta a fost nevoie să pună biserica în siguranţă. Nu se putea organiza acolo nimic pentru că exista riscul să se prăbuşească zidul, să cadă cărămizi.

Biserica româno-catolică de la Ofsenita a funcționat până în anul 1991, când comuna Banloc a fost zguduită de un puternic cutremur. Atunci edificiul a fost grav avariat și nimeni nu l-a mai reparat, mai ales că nemții care trăiau în acest sat aleseseră deja să se mute. De altfel, ultima căsătorie a avut loc în această biserică, în primăvara anului 1991, iar de atunci se mai păstrează o fotografie. Mirii sunt o româncă și un etnic german.

Acum, cum intri în biserică, ești întâmpinat de o pădure imensă crescută în interior, în spațiul navei. Strecurându-mă prin acest desiș, am ajuns în zona altarului, unde am fost surprins să găsesc vechiul altar ocrotit de boltele de deasupra sa, aflate încă în picioare. Zidurile se păstrau intacte. Turnul, dincolo de alterările produse de vicisitudini, se păstra falnic, înălțat maiestuos spre Cer, sfidând timpurile și greutățile. Se împotrivea, parcă, cu orice preț prăbușirii. Am simțit dincolo de tristețe, o speranță însoțindu-mă în suflet.