Tăcută, demnă, resemnată, așteptând parcă o salvare sau o pală de vând care să-i curme definitiv suferința de decenii, biserica din Bobda spune o poveste, o poveste din vremuri de demult. O istorie cu nobili scăpătați, cu zile si ani tulburi, cu nedreptăți pe care încă le mai trăiește. Biserica romano-catolica din Bobda așteptă, așteptă oameni care să-i asculte povestea. Oameni care să o salveze.

    Considerată pe bună dreptate una dintre atracțiile turistice principale din Timiș, Mausoleul din Bobda, deși are în spate o istorie de peste 150 de ani, riscă să devină istorie la propriu, dacă nu se iau rapid măsuri de reabilitare. Dacă si acest monument se va prăbuși, se va alege praful de moștenirea lăsată de Gyula Csávossy, ultimul grof care a trăit în acest sat aflat la nici 30 de kilometri de Timișoara.

   Groful construise aici, la sfârșit de secol XIX, un palat impresionant cu 42 de încăperi, alături de care se afla un splendid mausoleu, replică a Bazilicii din Esztergom – Ungaria. Și, după ce palatul a dispărut fiind demontat si vândut ,,la cărămidă” ca ieftine materiale de construcție pentru edificarea altor construcții din zonă, curând și mausoleul ar putea deveni doar o amintire.

  Destinat odihnei de veci a celor din familia baronilor de Csávossy, mausoleul făcea parte dintr-un vast domeniu nobiliar care includea un castelul cu peste 40 de camere, o herghelie, un parc, un eleșteu și multe alte dependințe destinate bunului mers al moșiei.

   Din păcate, destinul familiei Csávossy este unul dramatic. Din mari aristocrați proprietari de terenuri, ei deținând peste 10.000 de hectare de teren, și dintr-o spiță cu mulți urmași, neamul lor se stinge. Cea de-a doua soție a baronului care a construit domeniul, Josephina, moare la începutul anului 1911.

  În toamna aceluiași an, baronul Gyula Csávossy trece la rândui la cele veșnice. El a avut zece copii cu prima soție și doi din cea de-a doua căsnicie. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu a reușit să păstreze marea moștenire.

Fotografii de epoca – mausoleul si castelul

  Despre castel se spune că era de un lux rar întâlnit, având 42 de camere elegant mobilate, împodobite cu tablouri, bibelouri, covoare, perdele din dantelă, draperii de catifea și de brocart, precum și candelabre din cristal de Murano.

  Peste drum a fost ridicat mausoleul, în structura căruia intra și un impresionant loc de reculegere si rugăciune. Vitraliile au fost realizate la München, iar cele două clopote au fost fabricate la Timișoara, în atelierele lui Antonius Novotny

  Mausoleul din Bobda este o copie a Bazilicii din orașul Esztergom, dar și a Bisericii Sfântul Stefan din Budapesta. Documentele vremii păstrate la Arhivele Naționale ale Ungariei din Budapesta, atestă faptul că familia Csávossy era proprietara unor mari suprafețe de pământ, agricultura fiind principala îndeletnicire și, totodată, sursă de bani. Deoarece afacerile cu cereale erau printre cele mai prospere, familia Csávossy a avut fondurile necesare să construiască la Bobda un adevărat domeniu nobiliar, format din două mari clădiri: castelul familiei şi mausoleul aflat peste drum de castel. În forma sa actuală, mausoleul familiei a fost terminat în anul 1908.

  În 1911, odată cu moartea baronului Gyula Csávossy de Csávos, totul a început să se degradeze la domeniul de la Bobda, iar ultimii copii ai lui Gyula, „mirosind” parcă ce urma să vină, au părăsit definitiv Banatul în 1925, stabilindu-se în Canada. După 1930 castelul a fost cumpărat de un localnic, care a plătit ceva din preț, diferența fiind acoperită printr-un împrumut luat de la bancă. Când dobânda a ajuns mult prea mare, vine banca si aplica solutia finala : a valorificat tot ce se afla mai de preţ prin încăperile castelului, după care a trecut si la demolare, materialele de construcție fiind vândute la bucată.

Conform unui document de donație din 1909 semnat de Gyula Csávossy, mausoleul, care a scăpat de executori, a fost lăsat comunității romano-catolice din Bobda. Chiar și așa, mausoleul a rămas locul de veci pentru membrii familiei Csávossy. În 1911, după îmbălsămare, trupul neînsuflețit al lui Csávossy Gyula a fost depus într-un sicriu de sticlă, soția și alți membri ai familiei având sicrie din metal. Lespezile de pe mormintele soților Csávossy au fost confecționate din marmură neagră.

După cel de-al II-lea Război Mondial, odată cu începutul „dictaturii proletariatului”, cavoul a fost profanat de cel dintâi primar al Bobdei postbelice. Conform unor legende locale, atunci, martorii oculari au constatat, uimiți și înspăimântați, că trupul baronului nu putrezise deloc. Ulterior, din lipsă de fonduri, realizarea unui monument funerar pe care să fie așezate cele două lespezi din marmură neagră ale familiei Csávossy nu a putut fi materializată.

  Ceea ce a urmat în anii comunismului depășește însă orice sumbră imaginație. Mausoleul este vandalizat la îndemnul aceluiași primar, iar osemintele celor înmormântați acolo au fost batjocorite fără de minte si bun simt. Din spusele localnicilor reiese că unii copii din zonă s-au distrat copios, jucând fotbal cu craniile celor ce le-au lăsat biserica moștenire. Niște oameni de bună credință au adunat in final rămășitele pământești și le-au înmormântat creștinește în cimitirul catolic.

  La degradarea imobilului au contribuit și unii localnici, care nu au fost prea impresionați de specificul clădirii. Au fost furate, pe rând, potirul din altar, covorul care se întindea de la intrarea în bisericuța mausoleului și până în fața altarului, clanțele de la uși, după care s-a încercat să se fure chiar și orga aflată în balconul bisericii. Însă instrumentul, fiind mai greu decât și-au imaginat hoții, le-a scăpat din brațe și s-a făcut bucăți. Ultimele pe lista hoților au fost cele două clopote masive din turla mausoleului, doar piroanele mari cu care au fost fixate împiedicându-i pe hoți să-și ducă planul la bun sfârșit.

  De istoricul mausoleului mai amintesc doar resturile de veșminte liturgice şi steaguri bisericești, cărți de rugăciuni sau partituri religioase. Geamurile au fost sparte pe rând, lăsând să intre înăuntru ploaia și zăpada. Din cauza infiltrațiilor, acoperișul a crăpat, mausoleul fiind invadat de sute de porumbei, care și-au făcut aici cuiburi. Astfel, murdăria porumbeilor a desăvârșit aspectul de degradare totală în care a ajuns imobilul.

  Mausoleul a fost donat Ministerului Culturii de către Episcopia Romano-Catolică, tocmai pentru a se putea acorda finanțarea necesară reabilitării urgente. Dar, dacă nu se iau măsuri de reabilitare, există riscul cert ca în următorii ani clădirea să se dărâme. ,,Turla mare a mausoleului a fost mișcată în timpul unei furtuni foarte mari care a fost în zonă, în 1998, și de atunci apa se infiltrează pe ziduri, şi șubrezește tot mai mult construcția”, declara primarul.
  Cât privește o posibilă contribuție financiară din partea Statului, şi aceasta este imposibilă. Cu toate acestea, starea de degradare a clădirii se accentuează cu fiecare an trecut, astfel încât Ambulanța pentru Monumente – Banat – al cărei principal susținător este Alteța Sa Regală, Prințul Charles al Marii Britanii – a decis să intervină, pentru punerea în siguranță a mausoleului.

  Acțiunile pregătite pentru anul 2022 presupun igienizarea arealului peisajer din jurul monumentului, prin toaletări și defrișări punctuale, degajarea molozului, atât din exteriorul clădirii cât și din interiorul acesteia, inventarierea și clasificarea elementelor de patrimoniul mobil existent precum și realizarea unei scanări cu laser a întregului edificiu în vederea elaborării studiilor de specialitate care vor sta la baza continuării intervenției de anul viitor, au precizat reprezentanții asociației.

  Dar vandalizarea bisericii continuă… În prezent, nu există comunitate romano-catolică în Bobda. Comunitatea locală, proprietara unui monument istoric de mare valoare odinioară, nu are bani şi poate nici interes să investească într-o lucrare de reabilitare… „Gurile rele spun că şvabii romano-catolici plecați din zonă ar fi făcut o donație de nu se știe câte mărci germane după 1989. Cine știe unde au ajuns banii? „Sic transit gloria mundi”

  În Bobda au mai rămas doar două familii de romano-catolici. Iosif Vaşar pe nume sau Dănuț, cum ni s-a prezentat, are cheia de la biserică şi când moare cineva din localitate, indiferent de religia defunctului, se duce să tragă clopotul. “Deocamdată este mult gunoi. Sperăm că de acuma să se facă. Vă dați seama că eu am mai prins biserica în stare bună. Dar s-a distrus cupola și cu asta s-a sfârșit. Popa de la Cărpiniș, care mai venea pe la noi, a plecat în Germania, popa de la Jimbolia venea doar când erau înmormântări. Rar intra în biserică. Vitraliile le-a luat popa din cartierul Mahala din Timișoara. A zis că le recondiționează și le depozitează la el până se reface biserica. Ce a mai rămas în biserică a fost furat”… a spus Iosif Vaşar.