Bari, capitala provinciei Puglia, e o destinație din ce în ce mai căutată și în care se ajunge foarte ușor, în special pe calea aerului. Sunt zboruri din marile orașe, în cazul de față Timișoara, la prețuri foarte bune. Iar dacă te lipești și de o cazare convenabilă, ai pus-o de-o vacanță reușită. În cazul de față am făcut o “găurică” în buget de doar 350 €, două persoane, unde cca 200 au fost biletele și cazarea 4 nopți. În centru!

Aterizarea se face pe Aeroportul Karol Wojtyła, care deservește orașul Bari și care se află la aproximativ 10 km nord-vest de centrul orașului. Numit după Papa Ioan Paul al II-lea, aeroportul este cunoscut și sub numele de Aeroportul Palese, după un cartier din apropiere. De aici până în gara Bari Centrale, “buricul” sosirilor și plecărilor dinspre și spre oriunde, poți lua trenul, un autobuz mai scump (4-5 e) sau varianta de 1 e și ceva – un autobuz de transport comun. Timpul de transfer nu depășește 40 de minute în niciun caz.

  De aici am mers pe jos până la cazare, preț de 15 minute, cazarea fiind un hostel cu self check în marginea orașului vechi pe Corso Emanuele până în  piața Garibaldi. Drumul ăsta aveam să-l fac de mai multe ori, dar de fiecare dată încălecam alte și alte străduțe pentru a lua-n pupile cât mai multe imagini : clădiri, magazine, oameni, etc. 

Cu “foamea” de a vedea cât mai mult din ce ne oferă Puglia, am stabilit cu zgârcenie că pentru Bari să alocăm doar 24 de ore. Veți spune că e prea puțin și vă dau dreptate, dar am încercat să vizitez cât mai multe în acest timp scurt. De ce am ales până la urmă Bari? Păi, atunci se dorea a fi o simplă “evadare”, numai că acum știu de ce și vă spun și vouă.

Te vei îndrăgosti din primele ore de acest oraș fabulos, de căldura și disponibilitatea oamenilor, de haosul lent, de cultura și istoria lui. Vei descoperi, cu uimire, dragostea bărenilor față de San Savino și sentimentul lor de înstrăinare față de San Nicola (deși acesta e patronul oficial al orașului). Asta așa, ca o curiozitate.

Bari este „supravegheat” în permanență de o armată de doamne care își pun scaune în fața caselor dimineața devreme și vorbesc între ele într-un dialect al bunicilor și străbunicilor cât e ziulica de mare. Numa-n gura lor să nu intri și se explică de ce-s puțini bărbați p-aci. Dar, de fiecare dată când treceți prin fața lor, vă vor saluta politicos cu un zâmbet, oferindu-vă un sentiment de primire pe care puține locuri din lume ți-l pot oferi.

Un alt motiv ar fi că nu se poate să nu treci pe “via delle orecchiette” și să nu te încânte „joaca cu aluatul” practicată de femei pricepute, atât de mândre de meșteșugul lor, așa cum mai găsim și pe la noi p-acele “specialiste în cozonaci”. În fapt, mirosul de paste și mâncare te ghidează spre restaurantele lor micuțe mult mai bine ca Google Maps… cască nările și du-te după “parfum”.

Dar cea mai pregnantă senzație, luând-o la pas pe străduțele înguste, este că parcă te-ai întors în timp și inevitabil faci parte din poveștile lor medievale, de care sunt atât de mândri și de bucuroși să le nareze, “înflorind” pe ici pe colo cu un umor admirativ. N-ai cum să nu simți o “împlinire” și să te feliciti pentru că ești acum, aici… în Bari. Iaca punctual traseul făcut în 24 de ore:

Castelul Svevo

Numit si Castelul șvab din Bari este o fortăreață impunătoare datând din secolul al XIII-lea. Acum e muzeu. Am pornit de aici, întrucât cazarea noastră era situată foarte aproape. E la marginea centrului istoric, în apropierea zonei portului și a Catedralei. Atribuit istoric regelui normand Roger al II-lea, castelul a fost construit în 1131 pe structuri de locuințe bizantine preexistente. După ce a fost adus până la ruină în urma unor lupte, a fost restaurat sub Frederic al II-lea. Asta putem vedea și azi. În secolul al XVI-lea, Isabella D’Aragona și fiica ei, Bona Sforza, au transformat radical castelul. Trebuia adapt la dezvoltarea artileriei grele prin construirea unui puternic zid de apărare în jurul nucleului preexistent. În secolele următoare, mai ales în timpul dominației casei de Bourbon, castelul a suferit un abandon substanțial, devenind mai întâi închisoare și apoi cazarmă. Abia în 1937 a devenit sediul Superintendenței Monumentelor și Galeriilor din Puglia și Basilicata.

În încăperile de la parterul Castelului se află Gipsoteca, o colecție de reproduceri din ipsos ale celor mai importante monumente și catedrale din Puglia, creată în 1911 de sculptorii Pasquale Duretti și Mario Sabatelli. Tot la parter se pot vizita două mici zone de săpături arheologice, unde sunt vizibile structuri preexistente din epoca bizantină. În Sala Aragonese se află o expoziție fotografică permanentă despre istoria restaurării și recuperării funcționale a Castelului, realizată în secolul XX. Cele mai mari două spații de la etajul principal, Sala Bona Sforza și Sala Federico II, sunt destinate să găzduiască expoziții temporare și evenimente culturale.

Se spune că prin 1221 împăratul Frederic al II-lea l-a găzduit în acest castel pe Sfântul Francisc de Assisi. Pentru a-i testa smerenia și harul sfințeniei, împăratul i-a băgat o femeie în pat preacuviosului și a urmărit pervers ce se va întâmpla. Numai că Francisc a refuzat meciul, expulzând ispita din camera sa. Rușinat oarecum, împăratul și-a făcut „mea culpa” și a petrecut restul nopții în compania sfântului, ascultând povețe de la acesta. Ce credeați?

Drumul Urechilor

După vizita castelului, intrând prin poarta de jos a orașului, te vei trezi copleșit de parfumul aluatului proaspăt, de miile de culori și de dragostea încadată în produsele handmade : drumul Orecchiette. De fapt, dacă vrei să cunoști adevăratul Bari, trebuie neapărat să ajungi pe această stradă simbolică a orașului unde timpul se strecoară încet între trecut și prezent.

   De fapt, chiar aici, veți găsi pe marginile străzii câteva doamne locale care pun zilnic sucitorul și alte ustensile de uz casnic la treabă, pentru a întinde și a crea delicatese de paste proaspete, pe care le scot la uscat pe masa improvizată din fața casei lor. 

Aceste produse, create cu multă dragoste și evlavie, sunt vândute trecătorilor și localnicilor. Pe lângă orecchiette tipice, veți găsi și taralli (niște covrigi cu textura de griș) cu diferite arome și multe altele. Pe scurt, veți avea un suvenir original și autentic de luat acasă. Costă 5 lei punga, iar de nu cumperi, nu-i bai; doamnele, foarte drăguțe, vor fi fericite chiar și numai să vorbească cu tine.

Largo Albicocca-Piața îndrăgostiților

La doar 200 de metri de via delle orecchiette, puteți găsi un alt loc cu adevărat local și autentic. În Largo Apricocca se poate respira adevăratul Bari: considerat un loc infam, a fost complet reamenajat, devenind unul dintre cele mai vizitate locuri în Bari într-o singură zi. În mijloc tronează un cais, înconjurat de o bordură înaltă, loc ce mai este numit și „Pătratul îndrăgostiților”.

Curând de această felie de romantism autentic se alege praful pentru că sosesc valuri de turiști înfometați. Chiar aici veți găsi cel mai bun panzerotto din tot Bari dacă intrați în pizzeria lui Cosimo pentru o puccia, un panzerotto, o pizza sau pur și simplu să-ți potolești setea cu un Peroni rece. Ca alternativă, încercați scagliozze în restaurantul de alături al Donnei Carmela. Nu mă întrebați de unde știu toate astea…

Lungomare

Faleza din Bari se mai numește și Lungomare și este frumos amenajată cu felinare și băncuțe din loc în loc. Este relaxant să o străbați de la un capăt la celălalt în timp ce privești spre infinita mare. Renumită pentru că este cea mai lungă din Europa, faleza din Bari oferă plimbări relaxante, răsărituri de admirat și un refugiu din haosul lent al orașului. Mirosul mării și pescărușii vă vor însoți permanent în această plimbare plăcută. Este cu siguranță un punct de văzut într-o singură zi în Bari pentru reîncărcarea bateriilor.

La capătul falezei dai în micul port în care pescarii și-au ancorat bărcile și au descărcat peștele prins și-l pun în vânzare direct pe o folie întinsă pe pământ. Clienții care au cumpărat pește de aici au o vorbă specifică locului și spun că l-au cumpărat „n’derr a la lanz”, care înseamnă „la poalele bărcilor”.

Chiar și astăzi puteți vedea pescarii trântind caracatița de beton de-i sar ochii din cap înainte să se frăgezească. Un alt zgomot pe care îl veți auzi e cel făcut de cărțile care se trântesc pe masă de la vreun șeptic sau poker la „El Chiringuito”. Asta-i un local faimos, aproape ca o „biserică”, unde bărbații fug de gura nevestelor și se cufundă în mirosul de pește, tutun și bere.

Bazilica San Nicola

Considerată a fi cea mai faimoasă atracție din acest oraș din Apulia, Bazilica San Nicola a fost următorul punct de atracție. Este una dintre cele mai iubite biserici din oraș și, imediat ce am văzut-o, am înțeles de ce. De îndată ce treceți de arcul orașului vechi, se va concretiza brusc în fața voastră, deoarece măreția ei nu trece cu siguranță neobservată.

Ajungem în fața bazilicii unde tronează sfântul patron și sunt copleșit de exteriorul impresionant prin măreția zidiri. Pătrundem în interior unde dăm drumul la poze și filmări. De ce la ortodocși nu se poate? Asta e o temă de dezbătut și sunt receptiv la orice remarcă. Interiorul ei îl găsim puțin gol, poate și datorită dimensiunilor imense. Dar câtă bogăție istorică!

Cred că merită vizitată  și cripta Bazilicii (la etajul inferior) care adăpostește moaștele Sfântului Nicolae.

Din ce m-am priceput eu să înțeleg și să citesc pe ici pe colo, în ciuda faptului că este hramul orașului Bari, San Nicola este supranumit sfântul „furat”. Sfântul Nicolae, la origine, este un sfânt grec creștin care a trăit și a fost înmormântat în Myra. Când orașul a fost asediat de musulmani, orașele Veneția și Bari s-au întrecut între ele pentru a încerca să ia în stăpânire moaștele Sfântului și să le aducă în Occident. Orașul Bari a câștigat. Moaștele au fost apoi transportate în Bazilica de astăzi. Se spune că moaștele sale din Bari emană o substanță miraculoasă, cunoscută sub numele de „mană” sau „mir”, pe care unii dintre credincioși o consideră că posedă puteri supranaturale.

Catedrala San Sabino

Imediat după Bazilica San Nicola, ne continuăm itinerarul în Bari cu o vizită la Catedrala San Sabino. Venind dintr-o stradută mică, dar foarte colorată, ne ridicăm ochii care ni se umplu la vederea acestei catedrale magnifice. Ne-a plăcut frumusețea simplă a acestei catedrale și măreția ei. Merită o vizită fie doar măcar pentru câteva poze spre a aduce aminte și de a-i asculta pe localnici, atât cât puteți înțelege, cum că adevăratul lor sfânt este tocmai San Sabino pentru că era cu adevărat originar din Bari.

Ca și în cazul Bazilicii San Nicola, interiorul catedralei îl găsim auster și totuși măreț în simplitatea lui. În ciuda acestui fapt, vă sfătuim să faceți o vizită în interior pentru o curiozitate deosebită: de peste o mie de ani, în ziua solstițiului de vară, soarele proiectează forma rozei de pe fațada bisericii pe roza de pe podea, făcând-o să se potrivească perfect. Evident, fiind octombrie, nu mai așteptăm o minune, așa că am „șterpelit” poza de pe net.

Teatrul Margherita și Teatrul Petruzzelli

Trebuie amintite chiar dacă ne-am bucurat de „exteriorul” clădirilor, pentru că sunt puncte de mare atracție când vorbim de Bari. Dacă Petruzzelli este între primele cinci teatre italiene ca importanță și decorațiuni, Margherita are o istorie interesantă și s-a dorit un concurent pentru primul, atât în faza construcției din lemn, cât și în cea de azi, de beton armat susținută pe piloni.

Bari Vecchia

Si ajungem la partea care ne-a plăcut cel mai mult în Bari, dar în general în toată Puglia: zona istorică. A te pierde pe aleile acestui oraș este ceva unic și fantastic. De fapt, chiar dacă ai la dispoziție doar o zi, îți sugerăm să vizitezi Bari pe jos pentru că vei da peste alei frumoase, pline de istorie și culori.

Pierde-te cu adevărat printre mirosurile de mâncare și colțuri nebunești și vei descoperi farmecul bătrânului Bari. Umple-ți ochii cu priveliștea magazinelor de suveniruri, culori, lumini și umbre. Umple-ți urechile cu ritmul rapid al dialectului lor și zgomotul haosului lent al unui oraș mare. Nu uita să-ți umpli stomacul de fericire, savurând „gustul” mâncărurilor din Bari în timp ce casti ochii și nările. Cu alte cuvinte, pierderea pe aleile din Bari Vecchia vă va permite să faceți o călătorie prin cele cinci simțuri.

Unde se mănâncă bun și ieftin?

  După ce am vizitat Bari într-o singură zi, și tinând cont că am stat patru nopți aici, aș avea câteva locuri de recomandat unde puteți mânca fără a cheltui prea mult:

Panificio Fiore: e o oprire obligatorie -la această brutărie, în care vei mânca focaccia tipică sudului italian. Aș spune chiar că e o „instituție” așa că nu poți spune că ai fost în Bari dacă n-ai mâncat aici.

Don Fish – Friggitoria di Mare : în acest loc poți alege dintre multe propuneri care de care mai fanteziste ce-ți vor gâdila stomacul într-un mod de neuitat. Va propun doar sandvișul cu caracatiță prăjită, vinete cu ciuperci și mereu prezent burrata. Am salivă pentru tot neamu` doar când mă gândesc la asta. 

Cosimo’s Pizzeria:  am mai amintit, în Largo Apricocca veți găsi  cel mai bun panzerotto din tot Bari care merge de minune cu o bere rece Peroni.Ca alternativă, încercați scagliozzele din restaurantul de alături al Donnei Carmela .

Sunt și alte oferte ale restaurantelor din spațiul pietonal, dar mai scumpe. O variantă ar fi și market-urile dacă ai timp de gătit la cazare.