Sânpaul – așa nu

În drumul spre Tg Mureș am ținut să vedem două castele ce poartă un nume nemțesc ca și al unei mult mai cunoscute case din Sibiu – Haller. Primul, cel din Sânpaul, este o ruină acum, dar totuși o clădire ale cărei ziduri încă mai impresionează, cu tavane boltite și scări impunătoare. Parcă istoria și legenda și-au dat întâlnire într-un singur loc.

Imaginea de ansamblu a acestui castel, masivitatea și măreția lui, te lasă cu gura căscată imediat ce-ți întorci capul spre dreapta, după ce tocmai ai trecut de o hardughie imensă, poziționată pe partea stângă – un fost depozit de cereale. Bine, și dacă faci abstracție de o balastieră zgomotoasă de peste drum.

Când am ajuns în fața castelului ruinat și am trecut podețul spre o primă explorare, am reușit, preț de câteva secunde, să mă transpun mental în acele timpuri. Încercam să-mi imaginez cum era atunci, ce se întâmpla aici, cum se trăia în acele vremuri. Ce mi-ar fi plăcut să fie încă „viu”, renovat și aranjat! Păcat, mare păcat! Acum, stă să cadă, iar lipsa acoperișului a făcut loc buruienilor și iederii să se dezvolte și să-i dea un aer mai “creepy”.

Există chiar și o legendă  care spune că acest castel a fost ținta unor blesteme. Se zice că o vrăjitoare, soția unui slujitor țigan care a fost pedepsit de conte pe nedrept, a blestemat familia și castelul. Țiganul nevinovat a fost aspru bătut deși toată lumea știa că este nevinovat de acuzațiile de furt care i se aduceau. Contele a murit la scurt timp iar castelul a fost distrus de mai multe ori de-a lungul timpului. Iată că soarta acestuia nu s-a schimbat nici în ziua de astăzi…se pare că blestemul încă dăinuie.

Castelul Haller din Sânpaul a fost construit în secolul al XVI-lea și a fost reconstruit de trei ori, după distrugerile succesive de-a lungul timpului. Construcția a fost începută în anul 1610 de către familia Haller, pe ruinele unui mai vechi castel și a fost terminată abia în 1674. Această clădire a fost distrusă pentru a doua oară, în timpul luptei de independență a lui Rákóczi.

Ruinele care se văd și astăzi aparțin clădirii baroce ridicată în 1760 de Haller Gabor. A ieșit o construcție luxoasă în formă de U, cu camere boltite decorate cu picturi și sculpturi, mobilier din lemn masiv adus din Paris și candelabre din Viena. Castelul era înconjurat de o grădină impresionantă. În acest castel exista chiar și o capelă romano-catolică privată, unde slujeau călugări franciscani.

Familia Haller a fost proprietara castelului până în 1949, când proprietățile au fost confiscate și naționalizate. Mobilierul și piesele de decor scumpe au dispărut, iar clădirea a fost transformată pe rând în școală, locuință, magazie. În final, castelul abandonat a fost jefuit complet, iar astăzi este de nerecunoscut.

Moștenitorii familiei Haller au recuperat castelul după zece ani de proces și l-au dăruit arhiepiscopiei romano-catolice din Alba Iulia. Păcat că nu se găsește un investitor să-i redea strălucirea de odinioară, așa că, în scurt timp, vom spune că “aici a fost castelul…”.

Ogra – așa da

Un alt castel care a aparținut familiei Haller și care, din fericire, este acum renovat, ba mai mult, găzduiește un hotel și un restaurant, se găsește în Ogra, la 5 km de Sânpaul. O poză văzută într-un ziar și dorința de a avea propria cramă au împins două surori, Reka și Kinga Foriș, să pornească pe un drum ocolit de mulți în România, mai ales de autorități: restaurarea unei clădiri cu sute de ani de istorie în spate.

Vechiul Castel Haller din Ogra, Mureș, a fost transformat de familia Foriș în pensiune și restaurant. De la intrare, am zărit impunătoarea clădire în capătul aleii și am știut că o să găsesc un loc care o să-mi placă tare mult. În total contrast cu ruinele Castelului Haller din Sânpaul, minunatul Castel Haller din Ogra, renovat și amenajat în stilul vechi, aristocratic, încă mai poartă amprenta a ceea ce a fost odinioară.

Ajungând aici, îți poți imagina cum arăta vechea reședință construită în secolul al XVII-lea, pentru că noii investitori i-au redat frumusețea de altădată și au reușit să creeze o atmosferă care te transpune în timpuri demult apuse. Clădirea, deosebit de luxoasă, avea camere boltite, încăperi decorate cu pictură murală, candelabre aduse din Viena și mobilier din Paris.

Și aici, la fel ca la Castelul Haller din Sânpaul, călugări franciscani slujeau în capela romano-catolică construită în interiorul proprietății. În castel a funcționat de-a lungul timpului o școală, un internat, sediul poliției și Consiliul Popular până în 1990, când clădirea a fost abandonată, golită de obiectele de valoare și rămasă în paragină.

Proprietatea a fost retrocedată familiei Haller, iar ulterior vândută familiei Foriș din Târgu Mureș. Din anul 2011, după 7 ani de muncă și investiții de 1 milion de euro, aici funcționează o pensiune cu restaurant și cramă. Castelul, refăcut după descrieri și poze vechi, adăpostește o mică expoziție care conține o serie de obiecte vechi care au aparținut familiei Haller; acestea pot fi admirate în holurile edificiului: un pian, picturi, manuscrise, poze.

Impresionant! Designul, mobilierul, covoarele, portretele vechilor proprietari atârnate de pereți, întreg conceputul recreat de noii proprietari sunt de-a dreptul spectaculoase. Nu degeaba, acest loc de poveste este căutat pentru seri petrecute într-o cameră încărcată de istorie, seri romantice în restaurantul baroc, relaxare în centrul SPA, dar și pentru nunți de basm la castel.

Crama, punct de inspirație pentru cele două surori Foriș, a fost recondiționată și ea. Aici se organizează cel mai des degustări de vin, în colaborare cu vinării din Transilvania, Muntenia sau Moldova, dar nu numai. Se crede că demult exista un tunel în formă de L care ducea la Castelul geamăn din Sânpaul. Asta ca să nu punctez un castel fără o legendă la purtător, pentru că un tunel pe 5 km în condiții de sol friabil pare de neconceput.

Restaurantul este amenajat în același stil vechi, cu mobilier din lemn masiv, piesa de referință fiind un impunător șemineu. Personalul, extrem de serviabil, te îmbie cu preparate din bucătăria internațională. Mâncarea este frumos aranjată pe farfurii și este la fel de gustoasă precum arată. Prețurile sunt așa și-așa! Pensiunea oferă 13 camere și 2 apartamente decorate cu mobilier în stil vechi, tavane boltite, unele dintre ele păstrând chiar vechiul parchet.

Sunt mai multe castele ale familiei Haller prin Transilvania, numai că cel din Ogra este singurul „pus pe picioare”. Totul pornește și se oprește la bani – asta dacă luăm în considerare bunele intenții. Iar dacă am pus în oglindă cele două de pe Mureș, scopul a fost de a reaminti că se poate: așa nu, așa da…