Cum într-o seară de iarnă devreme n-aveam stare și mă învârteam prin casă ca musca fără cap, pornesc TV-ul. Pe știri. Antena 1. Observatorul începuse cu pac-pacul din Ucraina, numărase cutremurele din Gorj și trecuse la un subiect, așa de umplutură, dar care pe mine m-a oprit din “bâzâială” – un muzeu cu un panou virtual într-un castel dintr-un orășel din Mureș, Sângeorgiu de Pădure. Am ciulit urechea ca Patrocle și brusc s-a aprins un “led” în mintea-mi creață – hai că-i de văzut chestia asta. Plănuisem o ieșire în Tg Mureș, iar cum urma un drum spre Sovata și Praid, o să opresc și la castelul cu oglindă virtuală.

Am ajuns în Sângeorgiu undeva pe la 10 dimineața, venind dinspre Tg Mureș, iar castelul ne aștepta cuminte undeva pe partea dreaptă. Chiar din parcare suntem luați pe sus și etichetați “turiști” – altfel ce sens avea întrebarea domnului ce tocmai închidea poarta: “sunteți pentru muzeu?”. “A, nu, căutăm de-un pișu aici după poartă” – îmi venea să-i zic. Dar omul era foarte serios, așa că am dat din cap ca soțul iepei, preocupat fiind să mușc dintr-un măr abia început. Oricum uitasem accentul de Liverpool pe bancheta din spate. “Atunci, haidem”, zice omul, dar nu o ia spre castel, ci trece strada și intră în biserica alăturată. Am timp să-mi termin mărul până să-mi umplu plămânii cu miros de ceară și colivă. În curte mai erau câțiva turiști care parcă așteptau să se facă numărul, ca-n bancul ăla cu liftul.

Domnu` s-a prezentat ca fiind ghid turistic și muzeograf, Peter parcă, și a început să-și spună “poezia”. Așa am aflat despre legătura dintre localitate și… casa regală britanică, care a contribuit în mare măsură, prin fondurile alocate, la refacerea bisericii reformate și a castelului. Astea nu ar fi fost posibile dacă nu ar fi existat și piesa de legătură – contesa Claudia Rhédey, stră-străbunica regelui Charles, născută aici, în castelul de peste drum. P-asta chiar n-o știam iar povestea înșiruită de Peter baci căpăta subit un iz de telenovelă turcească. Că tot sunt la modă!

Biserica Reformată

Data construcției bisericii se aproximează pe la sfârșitul anilor 1200, iar de-a lungul timpului a suferit mai multe transformări și renovări, până a ajuns la forma de astăzi. O astfel de renovare importantă a fost între 1758-1760, atunci când soția contelui Rhédey Zsigmond, baroneasa Wesselényi Kata, a contribuit la amplasarea casetelor de lemn pe tavan, la renovarea interioară și exterioară a bisericii și a turlei. Atunci s-a realizat și amvonul și coroana amvonului, care sunt legate de numele lui Sípos Dávid – un renumit meșter pietrar al vremii.

  Tot în această perioadă a fost făcută tâmplăria acoperișului, respectiv galeria din partea vestică și pictat blazonul familiei Wesselényi pe tavanul sanctuarului. Renovarea principală a început în 1935 din suma donată de Regina Angliei, Mary Victoria. Pe peretele bisericii pot fi văzute două plăci comemorative de marmură, ridicate la cererea și din lirele acesteia.

   Prima a fost ridicată în 1904, când era prințesă de Wales, iar a două în 1935, când era deja  soția Regelui Marii Britanii, George al V-lea. Sub biserică există o criptă, care a fost zidită, cel mai probabil datorită epidemiei de ciumă. Aici se găsește mormântul celei mai faimoase personalități din Sângeorgiu de Pădure, Rhédey Claudia… bunica reginei amintite.

Castelul

  Pe locul unei foste mănăstiri cu turnulețe, în sec XVI, familia Kornis a construit un castel care era legat de biserica de peste drum. Ceea ce vedem noi azi a fost construit în secolul XVIII și renovat în 1759 şi 1809, când a căpătat această înfăţişare neobarocă, de către familia Rhédey. 

  Castelul aduce mult mai mult cu un palat orășenesc, mai degrabă, decât cu un castel rural. Ambele etaje ale clădirii înconjoară o sală centrală. Camerele de la parter sunt boltite, în timp ce tavanele încăperilor de deasupra lor au suprafețe plane și sunt pictate ornamentat. Caracteristicile cheie ale fațadelor laterale sunt balcoanele iar cel de deasupra intrării este susținut de coloane de piatră,

  Castelul a fost odată înconjurat de o minunată grădină franceză, cu gazon tuns cu grijă, alei și grupuri de tufișuri așezate în diagonală. O fântână era situată în mijloc iar de o parte și de alta se aflau sere de flori. Un pavilion pentru odihnă sau lectură  apărea în toată splendoarea lui dintre pinii întunecați. Amintirea parcului original este păstrată de o gravură veche de un secol. Din păcate, parcul mare a fost parțial construit sau folosit pentru agricultură, lăsând doar o mică grădină în fața castelului.

Telenovelă

  János Rhédey a venit din Ungaria şi s-a stabilit în Sângeorgiu de Pădure. Acesta a avut un urmaș pe nume Laszlo Rhédey care împreună cu soția sa Agnes Inczedi au „primit” pe data de 1 septembrie 1812, în castelul înconjurat de grădini şi păduri, o fetiță pe nume Claudia.

  Fata fiind “una la părinți/și mândră-n toate cele” a primit o educație aleasă, fiind înconjurată de guvernante şi profesori de limbi străine şi muzică. După vârsta de 15 ani, adolescenta făcea  furori la balurile din Budapesta şi din Viena. Frumusețea ei răpitoare l-a dat pe spate pe ducele Alexander Württemberg, fiul fratelui mai mic al regelui german Frederic I de Wurttenberg. Cei doi s-au cam îndrăgostit puțin așa c-au hotărât s-o pună de-o căsătoreală. Dar ți-ai găsit…

 Bătrânul grof Laszlo Rhédey s-a opus cu încăpățânare, datorită diferenței de rang nobiliar care există între cei doi – ăla nepot de ditamai rege neamț, ea o micuță contesă  de la țară. Abia în 1835, după moartea moșului, cei doi au ajuns în fața altarului. Ducele de Wurttemberg a încheiat cu ea o căsătorie morganatică,  un tip de căsătorie între oameni cu ranguri sociale inegale, care împiedică trecerea la titluri soțului dar oferea privilegii pentru soție și orice copil născut din căsătorie.

O astfel de căsătorie este un lucru foarte rar în familiile regale. Acest lucru s-a întâmplat întrucât familia Claudiei de Rhedey nu putea aspira în mod normal la o astfel de căsătorie cu un descendent al familiei regale a Germaniei. Deşi a murit la scurt timp după căsătorie, Claudia a avut trei copii: prinţesele Claudine, Amalie şi prinţul Francisc. În 1863, cei trei copii ai săi au fost ridicaţi la rang de prinţ/prinţesă de Teck, de către regele Wilhelm I de Württemberg.

Dar de unde și până unde rubedenia asta cu casa regală britanică?… se pune întrebarea! Ei bine, iaca de unde: Francisc, fiul Claudiei, devenit ulterior Prinț de Teck, a fost tatăl viitoarei regine Mary de Teck, soția primului monarh britanic al Casei de Windsor – regele George al V-lea al Regatului Unit. Fiul lui George al V-lea, prințul Albert, ulterior încoronat ca George al VI-lea, este tatăl fostei regine Elisabeta a II-a a Angliei, deci bunicul actualului rege Charles al III-lea. Complicat, nu?

  În 1841, contesa era însărcinată pentru a patra oară, dar deşi încă tânără şi plină de viaţă, Claudia s-a stins înainte să nască. Există două versiuni diferite ale morții contesei: avort spontan, urmat de o hemoragie sau un accident de trăsură. Asta în drumul ei spre Viena, dorind să-și viziteze bărbatul, de straja patriei acolo. Trupul Claudiei este readus acasă, în Sângeorgiu de Pădure, unde este înmormântată. Ducele Alexander a fost atât de marcat de moartea soției, încât a plecat de la curtea imperială vieneză şi s-a retras pentru tot restul vieții în Sângeorgiu de Pădure. 

Trupul contesei Claudia se odihneşte acum într-un sicriu de plumb, în cripta aflată sub Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure. Deoarece cripta fusese zidită, cum am mai spus, cel mai probabil din cauza unei epidemii de ciumă ce se abătuse asupra Transilvaniei, nimeni n-a mai ştiut de existenţa ei. Abia în 1935, aceasta a fost descoperită, iar trupul Claudiei a fost recunoscut prin gemuleţul aflat pe capacul sicriului, datorită medalionului pe care-l purta la gât.

După Primul Război Mondial, Castelul Rhédey a devenit proprietatea familiei de negustori Schuller. În 1935, a început să găzduiască birouri guvernamentale. Clădirea monumentală a servit ca școală primară locală, iar mai apoi ca liceu, între 1948 și 2010. Clădirea a fost supusă unor lucrări de restaurare în 2011. Trebuie amintit că, în 2008, regele Charles al III-lea a făcut o vizită în localitate și, clar, a tras ceva “sfori” pentru renovare.

Pe lângă muzeu, castelul urmă să fie folosit în scopuri turistice și culturale, iar încăperile mari vor găzdui expoziții. La subsol ar urma să fie amenajate o cramă și un restaurant. N-am văzut! Urmăriți filmulețul de mai jos – acea oglindă interactivă, prin care Claudia Rhedey își spune povestea… face toți banii.