Înainte de a ajunge în Veneția pentru prima oară, stai jos și citește în cinci minute o experiență proprie și un itinerar gândit de acasă, dar ajustat la fața locului. Sper să ajute și pe alții, în special pe cei care oscilează între “a vrea” și “a putea”, ușor speriați auzind obsesiv – Veneția, Italia. Și cum city-break-ul are de regulă cam 3 zile, cred că am căzut pe subiect. Ia-ți jumătatea de mână, îndeasă-ți ultima chenzină sau pensie în buzunarul de la spate și fugi la primul avion. Dar, ce mai tura-vura, hai să vedem ce a ieșit, cunoscut fiind sloganul cu socoteala de acasă sau de a nu te duce cu sacul la pomul lăudat.

Sosirea în Veneția

Din capul locului mă refer doar la sosirile cu avionul – cele mai la îndemână, ușoare și chiar ieftine moduri de a ajunge în lagună, chiar și pentru cei de-și mai dau cu stângu-n dreptu. “Picăm” pe două aeroporturi – Marco Polo din Veneția sau cel din Treviso. Și de pe unul și de pe celălalt ai transport cu autobuzul albastru ATVO…10-12 € depinde de aeroport.

Sunt și alte variante de transport, dar eu sfătuiesc ca prima opțiune să fie autobuzul. De asemenea, caută cazare pe lângă insulă; Mestre ar fi o variantă bună, ideal nu prea departe de gară, pentru a avea mobilitate în caz că îți vine să-ți iei lumea-n cap. Pare tentantă o cazare în Veneția, dar ai în vedere că aici e scump să mănânci, să dormi… și chiar să faci pipi! Din Mestre până în insulă faci 20 de minute și costă 1,5 €; așa că faci o mare economie cu dormitul – nu zâmbi, că tot vei cheltui destul pe altele.

Bus-ul te lasă în Piața Roma, cap de linie, de unde poți începe explorarea pe dreapta sau pe stânga Grand Canal. Veneția este un oraș sigur, așa că nu-ți face griji dacă te vei mai pierde pe străduțele înguste – face și asta parte din farmecul plimbării. Apoi, destinațiile importante sunt bine semnalizate… și mai e și GPS-ul. Iar dacă alegi (costă, ce-i drept) să te urci într-un vaporetto care navighează spre Piața San Marco, plutind pe Grand Canal vei avea impresia că te afli într-un tablou al artistului italian Canaletto, de acum trei secole. Simți așa, ca o mâncărime inghinală, cum magia Veneției te lovește în corazon și nu-ți mai pleacă niciodată din suportul de bască. Vorba cea: “Unde ești, mamă, să mă vezi!”…

Ziua 1 – De la Piața Roma până in Piața San Marco

Prin urmare, vom începe cele 3 zile în Veneția cu un tur pe jos pe partea stângă a Canalului până în marea Piață San Marco, apoi vom trece peste podul Rialto pe dreapta Canalului, trecând prin piața Rialto și, finalmente, spre stația de bus. Dacă nu ești cu grabă și vrei să mănânci pe insulă, ce poate fi mai frumos decât o cină pe marginea Grand Canal, în privirile invidioase ale multora? Tot suntem neam de malagambiști – acasă ne mâncăm de sub unghie și pe afară spargem sute! Dar iată principalele repere ce ar trebui și pot fi bifate cu ușurință în această primă zi:

Piața San Marco

Piața San Marco este epicentrul Veneției, locul în care au avut loc de secole principalele adunări, petreceri și evenimente. Nicio excursie la Veneția nu ar fi completă fără a vizita Piața San Marco. Adesea numită cea mai frumoasă piață din lume, este ușor de înțeles de ce, de îndată ce îți pui piciorul aici și îți faci ochii roată pe tot ce te înconjoară.

Clădiri grandioase și monumentale, un turn cu ceas și bazilica sunt în jurul tău. Poți trasa o plimbare pe sub portice interesante care adăpostesc magazine de artă unice și cafenele cu terase fastuoase. Aproape că-ți vine să-ți faci poze cu chelnerii îmbrăcați la patru ace, cu zâmbete șarmante și priviri veninoase, cântărindu-ți portofelul. La experiența lor îți estimează și ultima factură la curent…

Bazilica San Marco

Bazilica San Marco ocupă cu mândrie locul de prim obiectiv la capătul Pieței San Marco. O vizită aici este o obligație și nu există scuză – cu imaginea asta rămâi mult timp. O visezi și noaptea când se ia curentul. Consider că face mai mult decât toate bisericile venețiene puse una peste alta… asta și numai de urmărești torentul de europeni și asiatici ce tot intră și ies. Iar de o vezi la apus din partea opusă, cum lucește în soarele scăpătat, uiți cum te cheamă cu buletinul în mână.

Această biserică cu design sofisticat este acoperită cu mozaicuri impresionante, placări cu foiță de aur și are în jurul ei statuete ale unor figuri apostolice. Alte statui ecvestre parcă sunt puse să vegheze asupra lăcașului, gata să intervină la primul semn. Este una dintre cele mai impresionante imagini de pe Mapamond…

Atracțiile din interior sunt vizitarea Trezoreriei, care deține cele mai importante relicve religioase din Veneția, și Pala D’oro, o pânză de aur bizantină. Se spune că, după ce venețienii au tot jefuit Constantinopolul prin cruciade mai mult sau mai puțin reușite, au “investit” prada în ridicarea și decorarea acestei biserici. Asta da, investiție!

@ion.raut

Coada la Bazilica San Marco

♬ sunet original – 6-6johnr – ionraut

Țineți minte că in extrasezon (martie!) am prins o coadă măricică, așa că vara musai să veniți ori mai devreme, ori mai târziu și luați bilete anticipat. Nu poți intra cu bagaje, oricum ai control de securitate ca la aeroport iar fotografierea nu e permisă in interior. Doamnelor, aveți grijă – acoperiți-vă umerii și genunchii că e unul la intrare de se uită chiorâș și…nu vă lasă să treceți.

Turnul Campanila

Cândva un far pentru navele care veneau în Veneția, Campanila, cea mai faimoasă clopotniță din oraș, se ridică la 99 metri înălțime, fiind cea mai înaltă structură din Piața San Marco. Campanila este de fapt turnul Bazilicii San Marco, construit inițial intre 888 și 912.  De-a lungul vremii a avut și alte destinații : astfel, într-o perioada era utilizat și ca loc pentru umilirile publice pentru cei care aveau un “comportament neadecvat” – aceștia erau atârnați de vârful turnului, într-o cușcă, ca la “gazeta de perete”. Ce simțeau ăia, atârnații? N-am habar, dar tu poți să urci până in vârful loggiei pentru o vedere de ansamblu asupra pieței, a orașului și lagunei in ansamblu …are lift, 10 E, control de securitate, etc.

Undeva pe la 1900, turnul s-a prăbușit complet și a fost refăcut în timp record. Numai că așa e cu terenul în lagună – moale și sprijinit pe stâlpi – iar de priviți spre turn și vedeți că o cam ia spre o parte, să știți că nu e de la spritz-aperolul băut – chiar se înclină. Așa că dați-vă jos de-acolo cât mai repede…

Podul Suspinelor

Probabil cel mai fotografiat pod din Veneția, Podul Suspinelor, este o punte între două clădiri, făcând legătura între Palatul Dogilor și închisoarea Veneției. Îl poți vedea încă din stația de vaporetto San Zaccaria, chiar după colț de Piața San Marco. Povestea spune că se numește așa deoarece acesta ar fi ultimul loc în care condamnații ar mai trage o gură de aer proaspăt înainte de a intra în închisoare pentru ani buni. Acest lucru nu este adevărat din punct de vedere tehnic, dar este o poveste bună după care s-au scris cărți și s-au făcut filme…

Palatul Dogilor

Ai în față un palat uimitor din piatră albă și care este, din punct de vedere istoric, cea mai importantă clădire a Veneției. Aici își avea casa și biroul șeful cel mare din Veneția, Îl Doge – (că de-aia-i zice Palatul Dogilor, nu?) care era și șeful religios al orașului. Puteți afla mai multe despre această clădire imensă și unică în același timp dacă luați un tur și vă plimbați prin sălile, galeriile și curțile interioare. Tot în Palatul Dogilor veți găsi artefacte importante din perioada de glorie a Veneției, împreună cu o colecție de artă impresionantă.

Nu am intrat, acum spun doar din auzite, dar luând un tur cu ghid poți admira la maxim Palatul Dogilor. Vei vedea scările de aur, camerele Dogilor și una dintre cele mai mari picturi din lume, Judecata de Apoi de Tintoretto. Apoi vei ajunge să traversezi la propriu și Podul Suspinelor (nu uita de gura de aer!) așa cum au făcut prizonierii în trecut. Poți intra fără teamă și prin temnițele închisorii…ai ieșirea asigurată că d-aia ești cu ghid!

Ia un panini și hai la Podul Rialto

Buuun….iacă-te iar în stradă și te cam roade ceva anatomic! Se rezolvă, pentru că Veneția este un oraș al mâncării – ca toate orașele italiene. Nu va trebui niciodată să mergi prea departe pentru a găsi ceva bun, gustos și la îndemână. După ieșirea din Piața San Marco, urmează indicatoarele către Podul Rialto care spun așa: ”per Rialto”. Pe acest traseu, există tot felul de “tarabe” și o sumedenie de mici vânzători de sandvișuri, de unde puteți lua un panini și un cappuccino fierbinte, combustibil pentru a vă continua turul. Eu, afișând o ținută de scoțian coclit și puțin hodorogit, am intrat prin mai toate magazinele de delicatesuri… care oferau mostre – una de aici, una de dincolo, până la Rialto eram „full”.

Podul Rialto

Datând din secolul al XVI-lea, Podul Rialto este cel mai vechi dintre cele patru poduri care traversează Canalul. Este cel mai faimos, cel mai circulat și singurul care are o piață, legând cartierul San Marco de San Polo peste Canal. Mulți dau buzna ca mistreții prin magazinele de pe Podul Rialto pentru bijuterii sau suveniruri, neștiind că mai jos e o întreagă piață de asemenea. Găsești, e drept, chestii de “ultimă generație” mai la grămadă decât în alte locuri din Veneția și chiar faimoasele produse din sticlă de Murano, la prețuri mult mai bune. Bine, unele-s clar falsuri!

Cel mai important e să-ți faci o poză aici, ca să legi o celebritate de alta… doar nu treci în fiecare zi prin Veneția. Acum, cum să spun, ori ai suficientă răbdare să prinzi un prim-plan pentru poză, ori mai dai din coate, mai calci pe unul pe picioare… ca să ajungi în față. N-ai timp de o sesiune foto – doar două-trei flash-uri – că te zvârle altul/alta din prim-plan… ce cauți tu în poza lui. Mai liniștiți sunt ăia de stau pe treptele de lângă apă, pe partea cu San Polo, privind cu o moacă amărâtă cum trece lumea și vaporetti… “nenea, dă-mi și mie un lău!

Piața Rialto

Imediat după ce ai trecut de pod, poți găsi piețele Rialto, pentru că de fapt sunt două. Acestea sunt cele mai vechi piețe din Veneția, iar cea mai veche dintre cele două este piața alimentară. Vinde fructe, legume și pește, plus alte mii de chestii. Există câteva tarabe cu mâncare și băuturi, în cazul în care vrei să bei o cafea sau orice altceva. Mă rog, o piață, nimic altceva.

Cea de-a doua este piața pe care o vei vedea prima în timp ce cobori de pe pod și este acum o piață cu de toate, cum se zice pe la noi – ace, brice si carice… Este locul preferat de majoritatea turiștilor pentru a cumpăra suveniruri, deoarece oferta-i mare și este mai ieftin decât în magazine. Găsești aci de toate : haine, eșarfe, magneți, orice…și scrie Veneția pe ele.

Cina de-a lungul Grand Canal

După prima zi din cele trei în Veneția, oarecum obosiți dar încă “in priză” poate  e timpul de o relaxare pe terasa unui restaurant pe marginea Grand Canal. Veneția are reputația de a avea niște restaurante proaste – chiar mă gândesc să scriu despre asta ca un “hater” în pană de subiect. Este și nu prea e cazul – posibil ca noi să fi găsit un restaurant mai bun, de aici și urma de îndoială.

Să iei cina pe Grand Canal este foarte șmecher, pentru a te bucura de atmosfera și apusul soarelui – ai un loc al tău, chiar dacă-i plătit pe notă (coperto), unde stai jos fără grija de a te călca în picioare “hoardele Asiei”. Restaurantele de pe malul Grand Canal, aproape de Podul Rialto, oferă meniuri la prețuri rezonabile, „preț fix” sau alte discounturi și promoții. Măcar sorbiți un Aperol Spritz și bucurați-vă de magia Veneției la apus. Creșterea numărului de turiști, așa-ziși cultivați și educați în ale gastronomiei, a ridicat mult nivelul unei mese în Veneția. Eu n-am simțit decât prețul!

Canalele venețiene

Nicio excursie în Veneția nu ar fi completă fără a vă face să explorați canalele cu gondola. Un gondolier zâmbăreț te va duce pe canale izolate, trecând pe sub poduri mici de-a lungul Grand Canal, în timp ce-ți spune despre palate, biserici și atracții din jurul tău. Vei vedea Casa Desdemonei și Casa lui Mozart, Teatrul La Fenice și Canalul „De le Ostreghe”. Glumeț și zâmbăreț, dar sub 90 de € nu lasă plimbarea de jumătate de ceas. Mai contează? Tot trebuie să pui ceva pe Facebook sau Insta… sari și tu peste o masă sau două!

Ziua 2 – Canareggio Și Dorsoduro

In a doua zi mi-am propus și, la rândul meu, vă propun o plimbare lejeră prin două cartiere mai puțin turistice, părăsind oarecum traseele aglomerate, în căutare de locuri mai liniștite. Vom începe în zona istorică Cannaregio, vizitând piețe stradale, biserici și fațade artistice decorate, învățând ceva istorie venețiană și evreiască. După prânz vom admira colecția uluitoare de la Galleria dell’Accademia, ne vom bucura de una dintre cele mai iubite biserici ale orașului, urmată de o seară plină de viață în răcorosul Campo Santa Margherita.

Fondamenta della Misericordia

Fondamenta della Misericordia este cea mai lungă stradă din zona Cannaregio. Prin traducere ar însemna aproximativ Fundația Milei. Are o piață stradală pe toată lungimea ei, în care se vinde totul, de la măști venețiene la gustări locale și băuturi precum nelipsitul limoncello. Este mărginită de o mulțime de magazine mici de familie și trattorie. E un loc bun pentru a lua un produs de patiserie (dacă tot n-ai mâncat de dimineață) dintr-una dintre numeroasele pasticcerii sau, de ce nu, poate chiar o gelato.

Biserica Madonna dell’Orto

Situată în partea de nord a Pieței Canareggio, Biserica Madonna dell’Orto este o biserică gotică din secolul al XIV-lea, care este folosită și astăzi. A fost fondată de ordinul Umiliati, un vechi ordin religios de călugări, care nu mai există azi și este dedicată Fecioarei Maria.

Madonna dell’Orto a fost biserica al cărei enoriaș a fost Tintoretto, așa că domnul artist a cam pictat pe aici “fără număr” și cam fără bani. Merită trecut pe aici măcar și numai pentru a te bucura de liniștea cartierului din zona asta de nord a Veneției, mai puțin vizitată de turiști. Biserica se remarcă și prin frumusețea fațadei gotice, realizată din cărămidă roșie.

Muzeul Evreiesc

Veneția are de-a lungul secolelor o lungă și tumultoasă relație cu comunitatea sa evreiască. Am trecut pe lângă un muzeu evreiesc, nu foarte mare, atașat clădirii Scuola Grande Tedesca. Muzeul conține obiecte religioase, manuscrise și documente despre istoria evreilor în Veneția – asta din ce am putut citi la intrare, fără a pătrunde…

Venețienii nu vedeau cu ochi buni ascensiunea financiară evreiască și, drept urmare, i-au “îndesat” pe Ițic și pe Ștrul într-un cartier anume. Ghetoul evreiesc din Veneția este la fel de activ ca și celelalte zone ale orașului și adăpostește cinci sinagogi. Deși nu a fost primul cartier etnic, pe acest loc s-a aflat un atelier de topitorie de fier, care în italiană se pronunță… “ghetou”.

Galleria dell’Accademia

Aceasta este cea mai prestigioasă galerie de artă din Veneția și găzduiește cea mai cuprinzătoare colecție de artă venețiană. Înainte de a fi muzeu, complexul cu trei clădiri a fost folosit în scopuri religioase.

Temele principale reprezintă viața venețiană, figuri istorice ale orașului și religia. Colecția sa permanentă are o gamă impresionantă de lucrări ale marilor venețieni, inclusiv Tiziano, Canaletto, Veronese, Carpaccio.

Galeria istorică din Veneția urmărește dezvoltarea artei venețiene din secolele XIV-XIX, cu lucrări ale tuturor superstarurilor artistice ale orașului. Complexul care găzduiește colecția și-a menținut trendul timp de secole până când, în 1807, Napoleon și-a instalat aici trofeele de artă, jefuite de la diferite instituții religioase din oraș, făcându-și un „muzeu” personal.

Bazilica Santa Maria della Salute

Povestea Bazilicii  Santa Maria della Salute este ținută la loc de seamă in inimile multor venețieni, deoarece a fost construită de supraviețuitorii ciumei. A fost proiectată de Baldassare Longhena și terminată în secolul al XVII-lea.

După ce 80.000 de venețieni au murit din cauza ciumei, un mesaj misterios s-a auzit in această biserică, asigurând că ciuma nu se va răspândi pe mai departe. Nimeni nu s-a mai îmbolnăvit din acel moment iar cei care erau bolnavi s-au vindecat. Acuma, cei scăpați au vrut să mulțumească Divinității – și cum să o facă mai bine dacă nu ridicând o biserică. Așa că au construit-o, nu oriunde ci in prima linie, la intrarea în Grand Canal. Poate și de aceea este una dintre cele mai fotografiate biserici din Italia. Frumoasa ei fațadă din piatră albă, statuile elegante și cupola albă, impunătoare stârnesc admirația tuturor celor ce o privesc. Numai Napoleon, invidios, spunea că nu vede decât o mare cupolă…fără biserică.

Oprire in Campo Santa Margherita

Această piață plină de viață a fost populară printre localnici de când a fost creată în secolul al XIV-lea. Ziua găzduiește o piață populară de fructe, legume și mâncare stradală, bineînțeles cu delicii venețiene. Dorsoruro este si principala zonă studențească a Veneției, iar această piață este populară pentru tineret, deoarece are o mulțime de mici hostarii și trattorie, cu mâncăruri locale gustoase la prețuri de obicei nevenețiene. Am întârziat pe aici preț de o juma` de oră și doua gelato înainte de a ne îndrepta spre busul nr 7 ce aștepta cuminte in Piața Roma. Se întunecase deja…

Ziua 3 – Burano si Murano

Pentru ultima zi a șederii noastre, am stabilit că vom merge pe insulele din preajma Veneției. Bine ar fi să vizitați măcar două dintre ele, poate si cele mai interesante. Evident vorbesc despre Murano și Burano într-un tur de 5 până la 6 ore. Noi am fost si pe o a treia, Lido, atrași de unica plaja venețiană, chiar dacă era luna martie.

Veți merge numai cu vaporetto iar pentru asta e indicat să vă luați un abonament ATVO pentru 24 de ore – costa 25 E dar aveți transport nelimitat pe uscat si pe apă, în Veneția si împrejurimi. Așa că vă puteți îmbarca încă din stația Piața Roma sau Santa Lucia, navigând pe tot Canalul până la ieșirea spre Piața San Marco. De aici alegeți prima insulă spre care vreți să vă îndreptați.

@ion.raut

Canal Grande 2

♬ sunet original – 6-6johnr – ionraut

Fiecare dintre insule are ceva unic – dacă Burano se remarcă prin coloritul clădirilor si dantelă, Murano excelează prin meșteșugul prelucrării sticlei. Încheierea trebuie făcută apoi tot în Piața San Marco, pentru imaginea de seară si un ultim salut.

Burano

Burano este una dintre cele mai frumoase insule ale Veneției. Casele sale multicolore care mărginesc malul mării sunt perfecte pentru un foto de efect și atrag mereu admirația vizitatorilor. Faceți o plimbare pe malul apei și priviți spre lagună înainte de a vă îndrepta către unele dintre atracțiile insulei.

  Casele multicolore – Legenda spune că totul a început când un student, din lipsă de bani cu care să-și plătească chiria, a făcut o înțelegere cu proprietarul să-i zugrăvească casa. Si cum bani nu avea pentru materiale necesare, a folosit resturile de acuarele și tempera rezultând o casă viu colorată. Se spune că proprietarul a fost încântat și după exemplul acelui student și alții au făcut înțelegeri cu proprietarii lor. Așa se pare ca a luat naștere această tradiție. Acum pentru o anumită culoare trebuie sa iei țidulă de la primăria locului.

  Muzeul Dantelei – Burano este cunoscută pentru măiestria meșteșugului in ale dantelei. Muzeul Dantelei prezintă aici lucrări ale artizanilor locali intr-o manieră tradițională. Puteți vedea expoziții despre lucrări delicate de dantelă din secolele  XVII-lea și până astăzi, precum si demonstrații practice despre lucrarea dantelăriei. Acest meșteșug se transmite din generație în generație, cum e pe la noi cu olăritul sau lăutăria.

   Biserica San Martino – aici mi-a atras atenția imensul turn al clopotniței, vizibil din depărtare, care și ăsta…a luat-o la vale. Da` rău de tot, ce, ăla de la  Pisa e “pistol cu apă”. Mai că-ti vine să strigi cât te țin bojogii : ”pică blocul – feriți lumeee!”

Prânzul de astăzi va fi la o mică trattorie,  pe semne o afacere de familie, chiar pe malul apei din Burano. Fructele de mare sunt cea mai populară mâncare locală, asta pe lângă pește proaspăt prins în lagună. Tavernele Burano împrăștiate pe malul apei  sunt locuri grozave pentru a gusta mâncăruri locale, o băutură sau o cafea, într-o atmosfera specifică. Pentru ceva dulce, încercați „bussolai buranei”, care sunt prăjituri Burano cu unt, făcute în casă. Mult unt!

Murano

După ghiftuiala prânzului buranez, urcăm mai greu într-un vaporetto spre Murano pentru a vedea ce este remarcabil din această insulă. Cine n-a auzit de celebrele produse artizanale din sticlă, iar în Museo del Vetro – Muzeul Sticlei, puteți vedea cum se si fac acestea. Intrați in câteva muzee cu intrare liberă pentru a urmări artizanii la lucru și pentru a vedea demonstrații in ale artei suflării sticlei, pe care o fac încă din secolul al XIII-lea.

Dar de ce Murano? Ei bine, se pare că venețienii, exasperați de desele incendii cauzate de cuptoarele sticlarilor, au fi zis : “ia luați-vă catrafusele si marș pe insula asta din nord – aci n-aveți decât să vă dați foc unii la alții si toți… la valiză”!

Bazilica di Santa Maria este cea mai frumoasă biserică  și totodată Domul din Murano. Este aici din anii 600 și este cea mai importantă biserică de pe insulă fiind intr-o arhitectură romano-catolică. Are hramul Sfânta Maria și Sfânta Donata. Stilul său este  o alternantă in alb-roșu de marmură si cărămizi mai ales in partea de fațadă. Fă-ți timp si curaj, dă-ti basca jos si intră spre a admira picturile în stil bizantin din interior.

Murano este un loc minunat pentru cumpărături. Este mult mai liniștită decât cea mai mare parte a Veneției și este o plăcere să te plimbi și să răsfoiești magazinele de artizanat împrăștie de-a lungul si de-a latul insulei. Majoritatea magazinelor de aici sunt conduse de familii de artizani și sunt ale lor de generații. Sticla de Murano este cel mai bun suvenir de aici, iar tot felul de produse sunt disponibile, de la bijuterii, la ornamente, la sculpturi mici și bibelouri. De Lido nu vă mai zic că doar mi-am făcut numărul de yoga la malul mării…poate la vară!

În ce perioadă a anului ar trebui să vizitez Veneția?

Când vizitați Veneția este important să țineți cont de sărbători și festivaluri, plus aglomerația. Puteți să vizitați Veneția pe tot parcursul anului.

• • Taxiurile pe apă sunt scumpe începând de la 15 EUR și apoi taxează 2 EUR pe minut.

• • Bilet unic Vaporetto:  9,50 EUR – Dacă aveți doar una sau două călătorii în timpul șederii dvs. la Veneția, mergeti pe bilete simple atunci când aveți nevoie de ele.

• • Bilet de 24 de ore:  25 EUR Dacă intenționați să faceți mai mult de două călătorii cu vaporetto în 24 de ore, aceasta este modalitatea de preferat. Amintiți-vă că este un bilet de 24 de ore, nu un bilet de o zi, așa că îl puteți folosi până la aceeași oră a doua zi, astfel încât  puteți cronometra corespunzător pentru a profita la maximum de el.

• • Dacă vrei să traversezi Canalul Mare și nu ești lângă o pasarelă, un traghetto este un serviciu de telegondolă care traversează Canalul cu 2€. Mulți îl folosesc sa-si facă poze sau reals-uri

• • Plimbarea – Veneția este ca un labirint. Chiar dacă ai fost deja pe o stradă laterală, nu înseamnă că o vei găsi cu ușurință din nou. Sfatul meu? Utilizați Google Maps.

• • O plimbare cu gondola este obligatorie cel puțin o dată în Veneția. Plimbările emblematice cu gondola pornesc de la 90 EUR și vă poartă prin canale. Negociați prețul înainte de a merge mai departe.

• Puteți închiria biciclete, biciclete electrice și scutere pentru a vă deplasa prin Veneția. Aceasta este o altă opțiune accesibilă.

Și acesta ar fi ghidul tău de itinerar pentru 3 zile în Veneția, gândit pentru cei de ajung aici pentru prima dată. Dacă v-a plăcut si v-a ajutat sau aveți alte sugestii, lăsați un comentariu mai jos.  Dedic in mod  special unui urmăritor, Răzvan, care mi-a cerut părerea la un anumit moment. Eu nu-mi doresc decât să ajute puțin, pentru ați face experiența cu Veneția cât mai frumoasă. Mai ales că este o destinație la îndemâna oricui!

• • Primăvara (martie-mai) și toamna (septembrie-noiembrie) sunt cele mai plăcute temperaturi, de obicei în jur de 15-20 de grade Fahrenheit și ploi rare.

• • Martie și aprilie sunt perioade bune pentru a vizita Veneția înaintea aglomerației de vară.

• • 1 mai este o sărbătoare în Italia și poate fi aglomerată, dar nu este încă la fel de aglomerată ca in lunile de vară.

• • Iunie, iulie și august sunt sezonul maxim în Veneția.

• • Vara vine cu căldură si umiditate mare, atingând temperaturi de peste 38 grade Celsius, mai ales în august, când localnicii fug spre casele lor de vacanță lângă spiaggia  ( plajă). Veți găsi multe nave de croazieră în port în această perioadă a anului.

• • Septembrie și octombrie au încă vreme plăcută și mai puțini turiști posibil sa găsești si chilipiruri la cazare.

• • Carnavalul la sfârșitul lunii februarie/începutul lunii martie este un alt moment popular pentru a vizita Veneția. Este aglomerat și scump în acea perioadă.

• • Paștele este, de asemenea, o perioadă foarte aglomerată pentru a vizita Veneția.

• Iarna (decembrie-februarie) vine cu temperaturi mai scăzute, de obicei între 10-15 de grade, și mai multe ploi, dar și mult mai puțini turiști cu care să concurezi pentru obiectivele turistice.

Deplasarea prin Veneția

Veneția este dificil de deplasat, dar luarea unui vaporetto (autobuz de apă) este cea mai ușoară și mai convenabilă modalitate de a ajunge dintr-un loc în altul.

• • Taxiurile pe apă sunt scumpe începând de la 15 EUR și apoi taxează 2 EUR pe minut.

• • Bilet unic Vaporetto:  9,50 EUR – Dacă aveți doar una sau două călătorii în timpul șederii dvs. la Veneția, mergeti pe bilete simple atunci când aveți nevoie de ele.

• • Bilet de 24 de ore:  25 EUR Dacă intenționați să faceți mai mult de două călătorii cu vaporetto în 24 de ore, aceasta este modalitatea de preferat. Amintiți-vă că este un bilet de 24 de ore, nu un bilet de o zi, așa că îl puteți folosi până la aceeași oră a doua zi, astfel încât  puteți cronometra corespunzător pentru a profita la maximum de el.

• • Dacă vrei să traversezi Canalul Mare și nu ești lângă o pasarelă, un traghetto este un serviciu de telegondolă care traversează Canalul cu 2€. Mulți îl folosesc sa-si facă poze sau reals-uri

• • Plimbarea – Veneția este ca un labirint. Chiar dacă ai fost deja pe o stradă laterală, nu înseamnă că o vei găsi cu ușurință din nou. Sfatul meu? Utilizați Google Maps.

• • O plimbare cu gondola este obligatorie cel puțin o dată în Veneția. Plimbările emblematice cu gondola pornesc de la 90 EUR și vă poartă prin canale. Negociați prețul înainte de a merge mai departe.

• Puteți închiria biciclete, biciclete electrice și scutere pentru a vă deplasa prin Veneția. Aceasta este o altă opțiune accesibilă.

Și acesta ar fi ghidul tău de itinerar pentru 3 zile în Veneția, gândit pentru cei de ajung aici pentru prima dată. Dacă v-a plăcut si v-a ajutat sau aveți alte sugestii, lăsați un comentariu mai jos.  Dedic in mod  special unui urmăritor, Răzvan, care mi-a cerut părerea la un anumit moment. Eu nu-mi doresc decât să ajute puțin, pentru ați face experiența cu Veneția cât mai frumoasă. Mai ales că este o destinație la îndemâna oricui!