Istoria castelului

Ridicat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de familia nobiliară Kendeffy, castelul din Sântămăria Orlea a aparținut, pentru ultima dată, contelui Gabor Kendeffy (1875-1962), poate cel mai mare moșier interbelic, supranumit “stăpânul Retezatului”. Originile pornesc de la vechea familie Cândea de la Râu de Mori, familie de cnezi romani, maghiarizată de-a lungul timpului prin căsătorii și alianțe cu mai mai marii vremii.

Începând cu al doilea război și apoi în primii ani de la instaurarea regimului comunist, peste 30 de castele și conace nobiliare din județul Hunedoara au fost naționalizate, împreună cu moșiile lor, în timp ce foștii proprietari ai acestora, mulți dintre ei de origine maghiară, au părăsit România. Contele ăsta a rămas în castelul din Sântămăria Orlea și a asistat neputincios văzându-și reședința devastată de localnici.

Distrugerea

Se pare că o parte din avere a încercat să o pună la adăpost, „transferând-o” la moșia de la Râu de Mori, dusă în care trase de 20 de „boi ungurești”, asta în noaptea dinaintea intrării rușilor. Despre „comoară” nu se mai știe cu certitudine ce drum a luat, informația fiind condimentată cu legende care de care mai fanteziste.

„Nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castel, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, o cărămidă. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebați de ce iau lucrurile, spuneau că ”lasă să luăm, că destul am trăit în nevoi”. La venirea armatei sovietice, întreg castelul era gol. Rușii călări, vreo două sute, s-au cazat câteva zile aici și au distrus ce au mai găsit”, scria profesorul Iancu Badiu, despre Castelul Kendeffy din Sântămăria Orlea.

„Unii au păstrat și astăzi scaunele și mesele pe care părinții lor le-au furat din castel”, spune un localnic din Sântămăria Orlea.

Odată cu instaurarea regimului comunist, Gabor Kendeffy a fost alungat de pe moșia sa. S-a mutat în Hațeg, iar castelul a devenit sediu al Întreprinderi Agricole Colective. Citiți crucindu-vă un articol din ziarul Sportul popular, din 1950:

‘Fostul castel al contelui Kendeffy este astăzi un bun al țărănimii muncitoare din comuna Sântămăria-Orlea. El a devenit un frumos club al țăranilor muncitori, care petrec aici cu voie bună orele lor libere.😂 Ei citesc cărți din bogata bibliotecă, joacă șah și tenis de masă în spațioasele apartamente ale clădirii.😂 În timpul verii, ei au amenajat în parcul fostului castel un teren de volei și unul de tenis și activează cu multă însuflețire în aceste sporturi. Viața țăranilor muncitori din Sântămăria-Orlea a devenit plină de bucurie. Prin sport, ei își călesc trupurile, pentru a putea mânui cu mai multă ușurință tractorul,😂 pentru a săpa brazde mai adânci, contribuind astfel la făurirea unei vieți fericite și prospere. 🤔”

Călcat apăsat de „bocancul proletar”, castelul Kendeffy a fost deposedat de tot ceea ce avea importanță, și-a pierdut treptat strălucirea, iar localnicii au transformat încăperile în magazii.

„Castelul medieval Orlea (județul Hunedoara) este într-o stare de degradare înaintată. Folosit mult timp pentru depozitarea cerealelor, acest monument arhitectural a fost lăsat într-o cruntă paragină. În multe încăperi plouă, ușile și ferestrele camerelor sunt distruse, mobilierul a fost înstrăinat sau s-a stricat complet. Există sugestia amenajării lui ca un foarte frumos și atractiv ‘castel de vânătoare’, mai ales că în zonă există vânat din belșug. Sau sunt și alte propuneri? Dar soluții?”, trăgea un semnal de alarmă revista „România Pitorească în 1973.

Palida revenire

Abia la începutul anilor ’80, autoritățile locale au reușit renovarea clădirii și transformarea ei într-un hotel – restaurant.

„Acest castel, aflat de mulți ani într-o stare jalnică, este actualmente în ultima lui fază de restaurare şi dare în exploatare, spre folosul turismului hațegan. Până la deschiderea actualului sezon, din complexul turistic vor fi gata pentru oaspeți motelul, campingul cu 20 căsuţe, rămânând ca în toamnă să intre în funcțiune hotelul, restaurantul şi sala de jocuri (popicăria mecanică). Tot acum sunt în curs de amenajare terenuri sportive (volei, tenis, handbal), spații speciale, pe cele 17 hectare ale parcului, pentru vânătoare şi pescuit”, arăta aceeași publicație, în 1981.

După 1990, o serie de urmași ai familiei Kendeffy l-au revendicat, însă nu l-au mai folosit, iar castelul, în care a fost găzduit arhiducele Rudolf în 1882, prințul moștenitor al Austriei, Ungariei și Boemiei, a ajuns o umbră a monumentului din trecut.

Gabor Kendeffy (dreapta) înaintea unei partide de vânătoare.

Castelul a fost retrocedat urmașilor familiei Kendeffy, iar în prezent este închis publicului. Un anunț de la intrare te atenționează de existenta unui “câine rău”, dar pare pus la derută. Se vede de cum treci gardul că n-a mai trecut nimeni cu anii, iar de câine pare să fi putrezit și zgarda. Așa că lucrări ample de renovare nu au mai avut loc aici în ultimii ani, in ciuda unei movilite de nisip prin care a crescut iarba.

Ultimul moștenitor, în puşcărie

Ultimul moștenitor al castelului Kendeffy a trăit o cu totul altă experiență în camerele monumentului istoric, iar aventurile sale i-au adus doi ani de închisoare. În anii ’90, Castelul de la Sântămăria Orlea a fost cerut spre retrocedare de Paul von Daranyi, un pensionar german cu cetățenie maghiară, presupus moștenitor al familiilor Kendeffy și Daranyi, care au deținut castelul înainte de naționalizare.

În 2013, „baronul Polco” după cum era numit de cunoscuții săi, a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru sex cu minore. Avea 73 de ani, iar procurorii au stabilit că doi localnici din Haţeg îi aduceau acestuia, contra-cost, adolescente din familiile sărace din zonă, pe care le abuza chiar în camerele castelului. Unele dintre victimele sale aveau 13 ani.

„Începând cu anul 1992, inculpatul a frecventat mereu castelul şi orașul Hațeg, fiind cazat la castel, iar ulterior a locuit în chirie într-un apartament din oraș. În perioada în care a frecventat orașul Hațeg și a locuit aici, Paul von Daranyi a fost observat în repetate rânduri în compania unor minore, cu care a întreținut relații sexuale în schimbul unor sume de bani sau alte bunuri pe care le oferea acestora. Aceste „preocupări” ale inculpatului au ajuns de notorietate în oraș și localitățile limitrofe, aspect favorizat și de starea economico-socială a zonei, starea de sărăcie a victimelor care au fost de acord și au întreținut relații intime cu acesta pentru diferite foloase materiale”, informau anchetatorii.

Cel puțin cinci minore i-au fost aduse „baronului Polco” din satele învecinate, pentru a întreține relații sexuale cu ele fie la castel, fie într-un apartament închiriat din Hațeg. Adolescentele care erau cazate la castel erau ademenite aici sub pretextul că vor fi plătite pentru a face curățenie. O tânără relata că a lucrat o perioadă la castelul Kendeffy și a acceptat să întrețină relații sexuale cu Polco, pentru care a primit suma de 150 lei. Polco o întreba mereu „dacă nu are o gagică sau prietenă pe care să o ducă la el pentru aceleași scopuri”, se arată în rechizitoriu.

Două dintre presupusele victime ale „baronului Polco” au solicitat daune morale de la acesta, însă instanța nu a fost de acord cu solicitările lor. De la ieșirea acestuia din închisoare, în 2015, localnicii nu au mai auzit de „baronul Polco”, iar castelul moștenit a rămas închis. Așa l-am găsit și noi la început de 2023 și nici nu dă semne că s-ar schimba ceva. Din nefericire!