Povestește Dave Chappelle (îl știți, comediantul ăla controversat și incredibil de amuzant) la un moment dat, într-unul dintre show-urile lui, despre un sclav negru eliberat de stăpân. Ăsta, pe lângă faptul că e eliberat, primește și o bucată de pământ cadou. Lucrează pământul atât de bine, încât face o grămadă de bani.

Știți ce a făcut fostul sclav negru cu primii bani? A cumpărat sclavi negri pe care i-a pus să-i muncească pământul. Apoi a cumpărat și mai mulți sclavi, pe care-i mai și punea să se înmulțească, pentru a-i spori bogăția. Ciudat, nu? Cum să fi fost eliberat din sclavie și să susții sclavia? Explicația e simplă: ăla era modelul de om de succes în vremurile alea. Să ai sclavi. Fostul sclav negru nu a făcut decât să copieze un model.

Acum, revenind la oile noastre. Fix așa se întâmplă și acum. Noi, românii, suntem experți în asta. Huiduim ceva, până deținem controlul acelui ceva. Ne urâm agresorul până ce ajungem noi înșine agresori. Țipăm că suntem dominați, până ce ajungem în poziția de a domina. Dintr-o dată, totul e perfect. Urmăm modelul.

Mă gândeam la povestea asta cu corupția. Urlăm împotriva corupției doar când nu reușim să ajungem noi la masa cu bucate. Cei mai mulți dintre noi suntem așa. Cum reușește unul să iasă din sărăcie și să se poată înfrupta din carnea zemoasă a corupției, amuțește. Nu mai zice pâs despre ăia care fură țara. Tocmai a devenit un om de succes.

Suntem cu gura mare din invidie, nu din nu știu ce resorturi etice. Nu ne deranjează neapărat furtul în sine, ci că fură alții, în afară de noi. 90% dintre voi n-ați mai avea nimic împotriva corupției, dacă vi s-ar oferi posibilitatea să băgați degetele în borcanul cu miere.

Acum cârâiți pentru că sunteți săraci și v-a sărit rândul la furat. Ați fost prea fricoși să vă băgați în combinații care să vă ofere viața la care visați. Nu morala v-a ținut departe de hoție, ci frica. Dacă ați avea inelul lui Gyges, care să vă facă invizibili o zi, și, pe cale de consecință, să vă ferească de justiție, ați fura și chiloții din fundul aproapelui.

Așadar, nu moralitatea vă ține departe de banditism, ci frica de pușcărie. Nu principiile vă păstrează cazierul curat, ci lașitatea. Sunteți săraci și cinstiți pentru că nu ați avut curajul să fiți bogați și hoți. Simplu. Hai, săriți-mi în cap că nu-i așa.

În fine, ajung acolo unde voiam. Mi-a dat cineva un link să văd documentarul Recorder care devoalează sistemul mafiot din Biserică. Cei mai mulți dintre voi nici măcar nu vreți să-l vedeți, pentru că sunteți prea leneși, prea ignoranți ori prea spălați pe creier. Nu care cumva să zică cineva ceva de Biserică, Doamne ferește, e păcat mare, maică.

Vă e frică să vedeți documentarul ăsta (pe care, însă, îl blagosloviți pe neve că-i o blasfemie și o răutate la adresa tagmei preoțești), pentru că ar putea să vă miște o idee creierul. Sunteți atât de blocați în programul ăla pus pe repeat încă din copilărie, când vi se spunea să nu cercetați, ci doar să credeți, că altfel vă bate Dumnezeu, încât înghițiți orice mizerie vi se pune în față.

Nu trebuie să pupi moaște ca să fii habotnic. E suficient să respingi orice fel de gândire critică. Însă mai e un motiv pentru care mulți dintre voi nu vă revoltați împotriva practicilor de tip mafiot ale Bisericii. Da, da, ăla explicat la început. În sinea voastră, acceptați să fiți jupuiți de vii de oricine vrea să vă jupoaie de vii. Nici măcar nu sunteți supărați pe BOR că face mișculații cu banii voștri, plătiți cu chin sub formă de CAS, impozit pe profit și dividende, TVA șamd.

Nu e același tip de corupție pe care-l înjurați când e vorba de politicieni: e corupție sfântă. Vă e frică să nu ajungeți în iad dacă-i trageți la socoteală pe popi. Vă e frică să nu vă pălmuiască peste gură când vă băgați capetele sub patrafir și banii în cutia milei. Și mai e ceva. Știți, în sinea voastră, că ați face la fel ca ei, dacă ați putea.

Mi se pare că sunteți nedrepți față de politicieni, zău așa. P-ăia îi înjurați cât e ziua de lungă că fură, dar pe preoți nu. De ce? Că au bărbi și cruci la gât? Că vă amenință cu focul iadului? Că vă blesteamă? Mă, și unii, și alții, fură. Toți fură din banii voștri. Fiți măcar corecți, adunați-vă stropul ăla de curaj rămas între picioare și înjurați-i pe toți la fel. Ori, tăceți dracu’ din gură, că altfel e dublu standard.

Un sclav negru a fost eliberat de stăpân, care i-a dat o bucățică de pământ să o lucreze. Fostul sclav s-a îmbogățit iar cu primii bani a cumpărat sclavi negri. Ăla ai putea fi tu, sclavule, dar nu ești. Pe tine, doar frica și neșansa te fac să rămâi sclav, în loc să devii stăpân. Nu uita asta.