Odată trecut Nilul pe partea de apus și scăpați cu „bijuteriile” în regulă (vezi un banc tâmpit din anii ’80!) urcăm în autocarul ce ne aștepta rumegând la umbră. Prin fața ochilor aleargă un peisaj dezolant care aduce în discuție problemele sociale din Egipt. S-o fi născut aici civilizația omenirii dar a cam rămas doar…sărăcia!
Următoarea oprire avea să fie într-un loc super turistic. Un fel de Babel, unde trebuie să ai grijă mai ales la buzunare, și să nu te bagi prea tare în seamă cu cei ce încearcă să-ți vândă una alta. Când am simțit că mă pipăie zece mâini în același timp, am înțeles de ce ghidul insistase pe instructaj. Și nu la vrăjeală slobozise porumbelul…
Coloșii din Memnon
Coloșii din Memnon sunt două statui masive de piatră ce îl înfățișează pe faraonul Amenhotep al III-lea. Asta a domnit în Egipt cu vreo 1500 de ani î.Hr. și pusese coloșii de pază la intrarea în templul său mortuar. Statuile sunt realizate din gresie de cuarțit și au vreo 18-20 de metri înălțime. Sunt colosale. Sunt cioplite dintr-un singur bloc de piatră. Se crede că au fost opera acelorași sculptori care au lucrat la faimosul templu Karnak.
De-a lungul timpului templul mortuar a fost distrus iar statuile au rămas singure în deșert. Au fost bătute de peste 3.400 de ani de vânt, soare și apă. Ca urmare, acestea nu mai sunt în cea mai bună stare. Ei au devenit cunoscuți drept Coloșii din Memnon după ce o legendă greacă a susținut că una dintre statui „cânta” in zorii zile. Cam după ce tăceau cocoșii și ieșea soarele. V-ați prins… trosnea după cum se răcea-încălzea piatra. De aici sunetul puternic și ciudat. N-am auzit nimic de hărmălaia târgului alăturat de cămile, capre si alte zburătoare…
Alabastrul
Ca de umplutură am făcut apoi o oprire la o manufactură de alabastru. Alabastrul este un tip de piatră comună pe lângă Luxor. Mai exact, e o varietate de ghips cu aspect de marmură. Poate fi de trei culori: verde închis, galben-brun și alb. Unul dintre motivele pentru care alabastrul este apreciat este transparența sa. Un alt motiv este efectul de lumină la trecerea prin piatra moale. La intrarea în magazin ni s-a făcut o demonstrație asupra prelucrării alabastrului. A fost o „scenetă” mai exact. Protagoniștii o învățau înainte de a deprinde lucrul cu piatra. Pun mai jos un link să vedeți cum „munceau” în dorul lelii, cu ochii mai mult pe turistele din grup. Oamenii și ei, zâmbeau cu o libidoșenie reținută, sătui de stat ziua toată pe rușinică… ca boul pe coadă.
In magazinul de prezentare găseai fel de fel de obiecte decorative, care mai de care mai atrăgătoare. Nu ești obligat să cumperi nimic, dar cred că sunt lucruri de calitate superioară. Așa că, dacă vrei altceva să ia locul celebrului pește de sticlă de pe TV, aici e locul potrivit. Și ai de toate mărimile, culorile și prețurile. Negociabile. O să bag la cală ceva pietroaie de pe marginea drumului și le dau acasă ălor de „freacă menta”. Că e de frecat, nu glumă!
Valea Regilor
Am ajuns spre final la atracția cea mare a excursiei din Luxor : Valea Regilor. Mormintele viu pictate ale faraonilor din Teba îți cam fac de o idee despre ritualurile de înmormântare din Egiptul Antic. Toți faraonii erau îngropați aici, în această vale situată între dealuri stâncoase, beneficiara unei clime speciale ce n-are nicio treabă cu sintagma „in loc cu verdeață”. Mai curand era benefica pentru o stafidire accelerata. Drept urmare, faraonii erau puși la păstrare și descompunere lentă cu toate bunurile materiale de care ar putea avea nevoie un conducător în lumea de apoi. Până acum s-au descoperit 63 de morminte, însă multe dintre ele au fost jefuite în diferite perioade.
Cele mai cunoscute sunt ale lui Ramses al VI-lea și Tutankhamon pentru care vei plăti bilete separate. In prețul excursiei intrau doar 3 morminte: al lui Merenptah, al lui Ramses al IX-lea și al lui Ramses al III-lea. Cam acestea sunt cele incluse de agenții. Si asta intr-un dute-vino intens de se călca neamțul cu chinezul pe călcâiul lui Achille. Mi-au plăcut hieroglifele, scenele sculptate și pictate care înfățișau unicul locatar în prezența zeităților, precum și în viața de apoi. Lăsa loc de interpretări si cum imaginație mai am de-o tură…
Aveți grijă și aici că se dau țepe dinainte de Christos. Mai sunt unii, așa ziși paznici de grotă, care te iau de mână și te bagă pe ceva coridoare ascunse. N-ai voie pe acolo și ei fac asta ca pe un favor. Îți iau telefonul și-ți fac poze unicat – tu, grota și poate o mumie invizibilă. Apoi îți cer bani pentru favor și serviciu. Și dai, că na…mai mult ca să-ți recuperezi telefonul.
Templul lui Hatshepsut
Templul lui Hatshepsut este o altă minune arhitecturală în continuarea traseului pe malul de vest al Luxorului. A fost construit în secolul al XV-lea î.Hr. ca templu mortuar pentru Hatshepsut, una dintre cele mai puternice conducătoare din antichitate și singura „femeie faraon” din Egipt. Se spune că proiectul și construirea au fost realizate de către un general și arhitect, Senenmut, care trecea adesea prin iatacul reginei pentru ajustări. A fost „plătit” regește până când a finalizat lucrarea. Apoi nu s-a mai știut nimic despre el…
Așezat pe fundalul unor stânci falnice, templul este compus din trei terase, fiecare fiind conectată prin rampe și colonade. Prima terasă conține o curte mare si o serie de coloane, in timp ce a doua terasă are o sală mare cu stâlpi si un sanctuar. A treia terasa este cea mai mica si conține un altar pentru zeița Hathor, o zeitate a cerului. Vei vedea sculpturi și reliefurile complicate ce împodobesc templul. Majoritatea înfățișează viața și realizările lui Hatshepsut si includ scene ale nașterii ei divine, încoronării și expedițiilor ei războinice.
Prima personalitate antică, care a fost întâi regină și apoi rege (faraon) a fost această Hatshepsut. Ea s-a declarat întâi soție a zeului Amun-Ra, ca să se poată folosi de averea preoților și apoi fiica aceluiași zeu, ca să se poată autointitula faraon. Deși în timpul ei țara a prosperat și a fost pace, succesorul la tron, Thutmose III, a șters mare parte din gravurile care o înfățișau pe Hatshepsut în haine masculine, purtând barbă falsă și coroană de faraon, nedorind ca o femeie să fie amintită posterității între Thutmose II și al III-lea.
Si cam asta a fost cu vizita la Luxor – drumul înapoi a urmat același scenariu ca cel de dimineață, cu excepția controalelor. La întoarcere nu mai opreau pe nimeni, pe semne in ziua aia nu se raportase niciun incident. Că doar nu era să-i șterpelească sandalele lui Tutankhamon… Am ajuns destul de târziu la hotel, dar am reușit să mai prindem ceva din cină până-n miezul nopții. Așa că, pentru excursia la Luxor ia în considerare faptul că e o zi lungă, obositoare, dar frumoasă si plină de istorie. Ca si piramidele, o dată-n viață se merită!
spre culmi, dus-întors 