A doua zi in Sahara

Of, scurtă noapte am mai avut! La ora 3:00 Aziz sună deșteptarea de la recepție. Pentru micul dejun. Cine, păcatele mele, mănâncă la ora aia? Aveam să fiu surprins că nu-mi cunosc partenerii de călătorie când e vorba de mâncare. Luat de val, intru-n horă : o cafea, câteva curmale și mai e loc de-un ou fiert. Părăsim un hotel adormit, de care n-am ajuns să ne bucurăm nici cât un zbor deasupra unui cuib de cuci. Și ce bine suna o zi de relaxare în mijlocul deșertului… N-ai cum, autocarul pufăia nervos în parcare cu aerul dând pe dinafară.

1. Chott El Jerid

Așadar, cu noaptea în cap și bezna-n ochii, am plecat spre lacul sărat Chott el Jerid – o minune a naturii. E unul dintre cele mai mari lacuri sărate temporare din lume. Prin mijlocul lui trece o șosea îngustă ce leagă Tozeur de Douz. Generalul german Erwin Rommel (Vulpea Deșertului, cum era cunoscut) a folosit acest traseu în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Neamțul și-a desfășurat ofensiva prin sudul Tunisiei urmând cu șiretenie fostele rute ale negustorilor și caravanelor arabe.

Lacul poate fi traversat lejer în timpul verii. Dar nu ar trebui să vă abateți de la drum deoarece crusta de sare este subțire și de dimensiuni diferite. Una dintre încercările de a traversa lacul nu s-a terminat bine. Autobuzul cu turiști a rămas blocat în fundul moale al lacului, iar rămășițele sale se pot vedea în fotografie. Astăzi este o atracție turistică și un semn de avertizare pentru a rămâne pe drumul principal. Posibil să fi existat o mare pe aici, lăsând moștenire rezerve uriașe de săruri, care acum sunt procesate și apoi exportate.

Cam într-o oră am ajuns pe la mijlocul lacului, intenția fiind de a prinde răsăritul. O ceață ușoară plutea peste acest peisaj selenar. Culorile predominante sunt maronii, reflectate din spuma dârelor albe de sare. În aer plutea un miros de mare, de ocean. Misterul se adâncește pe măsură ce soarele apare la orizont. Brusc! Cât cuprinzi cu ochii vezi doar o joacă de lumini și reflexii – Fata Morgana. Imensitatea locului este copleșitoare și nu poți regreta trezirea de mai devreme. După cam o oră de meditație și tras în poze, pornim spre Douz, supranumit Poarta Deșertului.

2. Stație ATV și cămile

Douz este cunoscut drept poarta de acces către Sahara, căci este situat chiar în buza deșertului. La intrarea în orașul pitit în mijlocul unei oaze cu numeroși palmieri, vei vedea un monument ciudat – o cheie. Simbolica cheie a deșertului. În trecut a fost o oprire importantă pe rutele caravanelor de-a lungul Saharei. Undeva mai la periferie aveam să oprim și noi, într-un loc ce nu semăna cu nimic. Doar un adăpost banal ca o stație de cale ferată uitată și un garaj de ATV-uri.

O parte din tovarășii de trip au sărit pe ele pentru drifturi pe un traseu de câțiva km. N-am dorință pentru asta, așa că am zis pas. Îmi ajunsese datul cu jeep-ul printre zecile de dune de ziua trecută. Încă aveam stomacul în cap și simțeam că sub atâta nisip și soare… e bine și la umbră. M-am retras în spatele magherniței unde, surpriză, odihneau câteva zeci de camile. Aveam în program și datul cu cămila, numai să se întoarcă nebunii ăia de pe motoare. Am așteptat la umbra firavă dată de curmali, stând la o cafea cu un driver de cămile. Discutând despre bietele animale, de parcă-ntr-o viață anterioară castrasem cămiloi în marginea Saharei.

Și a venit timpul pentru o nouă aventură: plimbarea cu cămila! Mi-am tras eșarfa mai pe gură și hai să văd la ce dobitoc sunt repartizat. Șeful de cămile se uită la mine, apoi caută din priviri ceva să ducă 90 de kg. Animalele astea duc foarte mult, nici-o povară nu-i prea grea pentru ele. Așa sunt antrenate în creștere – pentru transport, să ducă. Totuși nici eu nu m-aș fi cocoțat pe ceva care să se deșire sub mine ca ultimul scaun din balcon. Și mi-a găsit omul „corabia deșertului” potrivită, cea mai închisă la culoare, dar țapănă. Avea și un nume ciudat…

Aceste cămile au o singură cocoașă, de aceea trebuie să fii atent când le încaleci. O faci din poziția șezând, iar când ele se ridică o fac de picioarele din spate. Așa că, dacă nu te ții bine de șa, poți ajunge cu nasul în nisip, peste capul cămilei. Ca MIG-ul! Asta e toată schema; uneori, urcatul și coborâtul face tot deliciul. Trebuie spus că nu e prea confortabilă pendularea în spatele cocoșatei. Ba deloc! Unii se plângeau de dureri musculare după raidul ăsta de o oră. Dar zile întregi prin deșert?! Așa că, dacă nu reprezintă o provocare bine întemeiată, eu zic să „stați pe curul vostru”!

Am mers printre niște dune aride până nu s-a mai văzut nimic decât nisip, nisip… și câte un pet aruncat de grupul anterior. Tragem poze pe cămilă, după cămilă, grup de cămile, într-o simbiotică uniune om-animal. Și noi între noi… că mai era puțin și-și dădeau cămilele coate privind la noi cu buza de jos fleșcăind strident. Ehei, multe or fi văzut la viața lor…

3. Tamezret

Lăsăm în urmă deșertul și facem oprire într-un sat ce anunță intrarea în ținutul berberilor. Tamezret este cocoțat pe o creastă muntoasă, oferind vederi panoramice uimitoare asupra deșertului și munților din jur. De asta e atât de popular, plus că are niște povești fascinante despre ceea ce poate face natura și omul. A suferit grave inundații și cutremure, dar continuă să fie locuit de cei ce duc mai departe tradiții și obiceiuri unice : berberii.

4. Matmata

Matmata este un sat berber, cunoscut pentru peșterile sale troglodite. De fapt acestea sunt case săpate în pământ, pentru a-i proteja pe locuitori de căldură ziua și noaptea de frig. Mai întâi au săpat o groapă circulară mare. Apoi au săpat în jurul marginilor, creând camere subterane, cu un spațiu liber în centru, ca o mică curte interioară. Afară erau cred că 50°C, dar în interior super plăcut – ceva cam de 20°C.

De obicei, aceste case sunt alcătuite din mai multe camere mici, cu decorațiuni simple și covoare țesute manual, mobilier din lemn și oale de lut. Satul era aproape necunoscut până la inundațiile uriașe din 1967. După aceea, unele familii s-au mutat în orașe și au făcut cunoscută povestea lor. Doar unii dintre ei încă locuiesc aici. Duc tradițiile mai departe si vă permit să intrați în case și să faceți fotografii. Poate și cumpărați ceva obiecte de artizanat sau să lasați ceva acolo, deoarece își câștigă existența din turism și cultivarea măslinelor.

Deasupra intrării în peșteri veți vedea simboluri intrigante, în special cel al unei mâini albastre. Acest semn este de obicei cunoscut sub numele de Mâna Fatimei, care înseamnă protejarea copiilor de deochi, creșterea fertilității și întărirea celor slabi. Aia cu peștele nu m-a lămurit…

Astăzi, Matmata este una dintre principalele destinații turistice din Tunisia. Este faimoasă și pentru că aici au fost filmate unele scene din Războiul Stelelor (casa copilăriei lui Luke Skywalker de pe planeta Tatooine). Una dintre aceste case a fost transformată în Hotelul Diar Matmata, locul unde am luat masa de prânz. La lumina lumânărilor, fiind o pană de curent.

5. El Jem

Ultimul obiectiv, înainte de a intra pe autostrada înverzită de pe malul Mediteranei, a fost în El Jem, un orașel mic, cunoscut datorită Colosseumului roman. Da, este puțin neobișnuit să vezi un amfiteatru în mijlocul Tunisiei. Este al treilea cel mai mare amfiteatru din lume, după Colosseumul din Roma și Verona. Dar parcă cel mai impresionant.

El Jem a fost construit între anii 230 și 238 d.Hr., la comanda oficialului imperial roman Gordian. A fost realizat din blocuri de piatră, după modelul Colosseumului din Roma. După moartea lui Gordian, construcția a fost oprită și nu a mai fost niciodată finalizată. Însă obișnuia să găzduiască 35.000 de gură-cască care urmăreau luptele gladiatorilor. În ciuda lipsei unor ziduri, El Jem este unul dintre cele mai bine conservate amfiteatre din lume, asta și datorită temperaturilor ridicate, nisipului și climatului uscat.

Vei fi cuprins de un sentiment unic. Încearcă să-ți imaginezi scenele cu gladiatori și animale sălbatice, care erau ținuți în celule subterane înainte de luptele teribile din arenă, în timp ce mulțimea de afară țipa și aclama. Și dacă pereții ar putea vorbi, cine știe ce povești ne-ar spune! O senzație incredibilă să te plimbi printre colonade, ziduri și amfiteatru. Fiți atenți la scări în timpul vizitei, deoarece treptele sunt foarte înguste.

La final

Tunisia este o destinație turistică fantastică. Iar câteva zile în Sahara sunt musai de petrecut o dată-n viață. Alătură-te unui safari cu jeep-ul prin dunele deșertului. Fă fotografii cu locațiile de filmare Star Wars. Plimbă-te pe fundul lacului sărat Chott El Jerid. Hoinărește printre zidurile orașului El Jem și vizitează casele din Matmata. Încearcă să te plimbi pe o cămilă la matineu și să dormi o noapte la un hotel în oază. Pentru asta măcar.

Și să simți nisipul fin sub picioare. Un sentiment fantastic de libertate îți galopează prin vene, pentru că nu există nimic în jurul tău pe kilometri întregi. Doar nisip și dune. În acel moment îți dai seama cât de fragili suntem, cât de mici și departe de noi sunt toate problemele noastre. În cap poți auzi vocea superbă a lui Sting cântând „Desert Rose”. Și apoi, respiră adânc. Închide ochii și simte atingerea deșertului…