Ajunși complet epuizați și destul de obosiți la Beijing, după un zbor de 14 ore cu escală, am înțeles imediat amploarea exceselor chinezești. Cum, fără să vrei, te lovești de puhoiul uman de aici, iar asta îți creează un șoc când pui piciorul în China. În acest nou articol aș dori să vă povestesc despre ce m-a impresionat cel mai mult încă din primele minute pe pământ chinezesc : metroul! Iată un mic ghid de supraviețuire pentru ca aventura cu metroul să fie completă.

Primul contact cu transportul public chinezesc

Din necesitatea deschiderii către turism la nivel de țară, prima surpriză a fost să constat că toate numele stațiilor sunt indicate și în engleză sub dulcile lor denumiri chinezești. Acest lucru a fost surprinzător, deoarece ne așteptam să ne confruntăm cu aceeași problemă ca prin alte țări cu scriere diferită. De a fi nevoiți să participăm la un joc de comparare a simbolurilor pentru orientare. Dar nu a fost deloc cazul – vă spun, aproape prea ușor!

Am adăugat o mică doză de adrenalină călătoriei de la aeroport luând metroul la o oră destul de aglomerată. M-am descurcat cu greu târând prin tren bagajele voluminoase pentru a ajunge la cazarea din Sanlitun. Din fericire, nu era chiar ora de vârf, dar voi reveni asupra acestui subiect când unul a plecat și ceilalți au rămas pe peron – o altă poveste care merită spusă.

Permiteți-mi să vă mai explic că albii nu sunt des întâlniți în China. Adăugați la asta bagaje mari, rucsaci și perne de dormit, toate pe o linie de metrou care deservește un cartier muncitoresc, neturistic. E ușor să vă faceți o imagine a privirilor întrebătoare și amuzate care ne-au atins în ziua în care am ajuns.

Metroul din Beijing în cifre

Să aruncăm o scurtă trecere în revistă a acestui sistem de transport de ultimă generație.

• Transportă peste 10 milioane de pasageri zilnic ! Da, este unul dintre cele mai aglomerate metrouri din lume.
• Funcționează de la 5 dimineața la 23 seara , iar un tren sosește în medie la fiecare 5 minute. În orele de vârf, trenurile circulă la fiecare 4 sau chiar 1,5 minute!
• Metroul din Beijing are 27 de linii cu peste 400 de stații și o rețea care se întinde pe 800 km ! Vă voi spune mai multe despre aceste linii la sfârșitul articolului.

Frenezia verificărilor de securitate

Primul pas când intri în rețeaua subterană a orașului este să treci printr-un control de securitate al bagajelor, cam ca la aeroport. Toate bagajele trec prin scaner. Este uimitor pentru că acest pas funcționează ca un ceasornic. Abia 5 secunde pierdute! Oamenii se grăbesc în toate direcțiile iar bagajele zboară de-a lungul benzii transportoare cu o viteză incredibilă. Să fim sinceri, nu am impresia că acest control este ultra-strict. Nu este neobișnuit ca persoana din spatele ecranelor de control să tragă un pui de somn… Dar, ce poți face? În Beijing, se obijnuieste!

Bilete de metrou din Beijing

Cât despre biletele de transport, este incredibil de simplu. În funcție de itinerariul tău în Beijing, fie cumperi un bilet pentru o singură călătorie, fie cumperi un card preplătit reîncărcabil, cardul Yikatong. Dacă te gândești să iei metroul de 3-4 ori, optează pentru bilete individuale. În caz contrar, cardul Yikatong este perfect și îl poți folosi pentru a lua toate tipurile de transport (metrou, autobuz, taxi, tren și biciclete stradale). De obicei, vei primi o reducere de 50% la călătoriile cu autobuzul.

Poți face ca localnicii chinezi, adică să plătești contactless scanând coduri QR cu aplicațiile WeChat Pay și Alipay. Dacă nu le ai, poți să cumperi bilete de la un automat/ghișeu. Este posibil și disponibil în orice stație, la fel ca reîncărcarea cardului. Utilizarea automatelor este mai ușoară decât ai putea crede – poți selecta engleza ca limbă. Pentru a folosi cardul, îl scanezi când intri și ieși din metrou.

Din punct de vedere logistic, e simplu. Dacă iei un bilet obișnuit, vei primi un mic card de plastic pe care va trebui să-l scanezi pentru ca poarta să se deschidă. La sfârșitul călătoriei va trebui să returnezi cardul introducându-l în automat, ceea ce va declanșa deschiderea porții de ieșire. În ceea ce privește tarifele prețul de bază pentru un bilet de metrou este de 3 yuani, ceea ce corespunde unei călătorii simple pe o distanță mai mică de 6 km. Apoi, prețurile cresc cu câte un yuan în funcție de distanță (1 yuan=1,61 ron).

Liniile de metrou din Beijing

Cu cele 27 de linii ale sale, rețeaua din Beijing este extrem de bine dezvoltată și foarte ușor de utilizat. De fapt, vă recomand insistent să luați doar metroul, deoarece autobuzele din Beijing sunt un haos absolut. Există peste 800 de linii de autobuz, iar o hartă a întregii rețele este imposibilă. În plus, numele și orarele stațiilor sunt doar în chineză. Pe scurt, alegerea este clar metroul.

Ca să vă orientați, fiecare linie are un număr și o culoare specifice, ca în majoritatea orașelor europene importante. Este super ușor de navigat, mult mai ușor decât pe străzi. Există șanse mari să luați Linia 1, una dintre cele mai vechi din rețea, care traversează Beijingul de la est la vest. Aceasta trece pe lângă Orașul Interzis și Piața Tiananmen . Pentru a merge la Marele Zid Chinezesc, metroul nu va fi suficient – va trebui să luați un tren sau autobuz. Un fapt interesant : veți observa că nu există Liniile 3 (în construcție), 12 sau 18.

Oamenii din metrou

Metroul din Beijing nu ar fi ceea ce este fără chinezi. Un lucru e cert, rareori vei fi singur în vagon. Totuși, nu te aștepta să ai discuții lungi cu localnicii în metrou. Aici, e evident : toată lumea are ochii lipiți de smartphone sau tabletă. E uimitor, noi credeam că suntem dependenți de smartphone-uri, dar evident ne-am găsit maeștrii în acest sens.

Dincolo de asta, va trebui să te pregătești să te descurci cu coatele. Deși chinezii sunt cu siguranță foarte politicoși în viața de zi cu zi, în metrou este clar că domnește supraviețuirea celui mai adaptat. Fie că este vorba de accesarea automatului de bilete, de plasarea bagajului pe banda rulantă a controlului de securitate sau pe peroane, s-ar putea să pierzi mult timp dacă te aștepți ca cineva să-ți ofere întâietate. Așadar, încearcă să știi unde mergi și, odată ce știi, fă-o cu încredere și hotărâre.

PS: Dacă simțiți brusc nevoia să râgâiți sau să scuipați, nu vă abțineți! Chinezii sunt niște specialiști în acest domeniu. Nu este neobișnuit să aveți o râgâială elegantă și drăguță de domnisoară chiar în fața voastră… eu v-am spus! Am fost destul de surprinși la început, dar te obișnuiești repede.

Legea platformelor

V-am spus mai devreme că pe peroane nu trebuie să ezitați să vă impuneți. Dar atenție, există totuși niște reguli teoretice destul de stricte. Veți găsi marcaje pe podea care indică amplasarea vagoanelor, precum și zonele în care ar trebui să așteptați. Înainte de sosirea metroului, este impresionant cum toată lumea respectă aceste marcaje și se așează la coadă în șir indian.

Totuși, odată ce metroul ajunge la peron, instinctul de supraviețuire a celui mai adaptat preia controlul. Oamenii împing, sunt împinși și speră să intre în metrou fără să-și piardă pe parcurs un pantof sau un braț. Dacă ați fost crescuți cu maniere englezești, să așteptați până când oamenii coboară înainte de a vă urca în autobuz sau metrou, atunci aici s-a terminat totul. Veți rămâne ore bune pe peroane. Odată ce trenul sosește si ușile se deschid, nu mai există milă – ce mai, asaltul Plevnei îi pistol cu apă…

Când vizitați Beijingul și luați metroul, evitați pe cât posibil orele de vârf, aproximativ între 7-9 dimineața și 17-19. Deși… spectacolul merită cu siguranță văzut cel puțin o dată. Metrourile ajung în stație complet aglomerate, cu oamenii literalmente lipiți de geamuri. Când ușile se deschid, războinicii orei de vârf se extrag dureros din tren, în timp ce noii călători încearcă pe cât pot să-și facă loc înăuntru. E un alt film – nu sunt Jocurile Foamei, ci Jocurile Metroului!

Ca să supraviețuiești, nu ai de ales!

Dar cum reușesc să intre, vă întrebați? Ei bine, e simplu : în orele de vârf, la fiecare ușă sunt angajați care aplică regulile. Ei stabilesc dacă mai este loc pentru o persoană sau nu. Dacă însoțitorul consideră că mai încap mai mulți oameni, se ocupă de împingerea pasagerilor în metrou pentru a face loc. Inutil să spun că nu se joacă când împing. Apoi, împing sufletele nefericite care sunt lângă uși, astfel încât acestea să se poată închide. Dacă cred că ușile nu se vor putea închide, nu vor ezita să tragă un pasager afară din metrou, cu forța dacă este necesar. …

Din fericire, noi ca europeni suntem relativ înalți în comparație cu chinezii. Deci, avem puțin aer liber în partea de sus. Probabil nu e bine să ai 1,45 m în timpul orelor de vârf și să stai cu nasul la subrațul altuia. Partea amuzantă e că, în anumite stații, nu e haos doar pe peroane. Uneori trebuie chiar să stai la coadă… ca să intri în stația de metrou. Ei bine, joacă-o pe asta! Unde s-a mai pomenit să faci coadă pentru transport de la ieșirea din bloc? Cel puțin socializarea si contactul cu localnicii e cât se poate de strâns…