M-a pătruns spiritul Crăciunului încă de la trezire, pe la 5, când m-am scurs din pat către baie, cu mucii târâș și cu capul zvâcnindu-mi de durere, de parcă urma să nasc câte un pui de hipopotam prin fiecare orbită. Senzația era că tocmai mă ridicasem din mijlocul drumului, după ce mă călcase un camion de câteva ori.
După un pipilică destul de chinuit și suflat nasul în juma’ de sul de hârtie igienică, m-am întors în dormitor, bâjbâind în zig-zag, rugându-mă să-mi cruțe cineva chinul, moment în care am dat cu degetul mic al piciorului stâng în marginea patului. Cu simț de răspundere, cât să mă ia cu leșin de durere. N-am urlat, să nu trezesc lumea la ora aia, preferând să mă tăvălesc prin cameră cât mai discret, rememorând cu gingășie printre dinți numele tuturor sfinților din calendar.
M-am întors în baie în patru labe, unde m-am cățărat pe veceu, ca să-mi pot examina degetul bușit. Îmi ridicasem laba piciorului stâng peste genunchiul piciorului drept, ca să pot evalua mai bine daunele. Cum stăteam așa concentrat, am simțit cum îmi fuge colacul de la veceu de sub fund. Mi-am adus aminte fulgerător că se desprinsese unul dintre șuruburi cu câteva zile înainte și nu avusesem chef să-l repar. Am apucat doar să patinez spre dreapta, simțind cum alunec într-o parte, spre suportul de hârtie igienică. M-am redresat la timp, m-am agățat cu mâna stângă de chiuvetă și am revenit într-un echilibru fragil.
În tot timpul ăsta, rămăsesem în poziția de cocostârc, picior peste picior. Io nu-mi pierd eleganța și talentul nici când sunt pe punctul de a cădea în veceu. Exact când mă felicitam pentru prezența de spirit și rafinament, mi-a venit ideea să îmi schimb poziția picioarelor. Am auzit un pârâit groaznic și apoi am simțit cum mă pocnește ceva în spate. Se rupsese de tot colacul și venise călare pe mine, fugindu-mi și de sub fund. M-am agățat în ultima secundă de un prosop care atârna pe ușă, ca să-mi atenuez căderea în cur. Noroc că-mi rămăsese colacul de la veceu lipit de spate, că altfel îmi nenoroceam coloana la impactul cu marginea toaletei. Am stat așa vreo jumătate de minut, ca să-mi revin în simțiri. Îmi curgeau mucii într-o veselie, degetul zvâcnea de nebun, tâmplele stăteau să explodeze iar eu stăteam rezemat de veceu, cu colacul lipit de spate, ca o încununare a unei dimineți perfecte.
Când mi-am mai revenit, m-am dus la bucătărie ca să-mi fac o cafea. A ieșit o mizerie, pentru că am pus prea multă apă în filtru. Am băut-o așa, zgribulit în grădină, cu fesul tras peste ochi, suflându-mi nasul și cu lacrimile scurgându-mi-se pe obraji. Tocmai începuse minunata zi de Crăciun, al cărei spirit mă pătrunsese deja viguros și fără lubrifiere de câteva ori în această magică dimineață, de mă ustură și acum.
Fie ca spiritul Crăciunului să vă mai pătrundă și pe voi, dragii mei! Io deja mi-am făcut plinul, de mi-au ieșit ochii din cap ca la melc…