Eram în a treia zi în Mestre, în față cu deja nelipsitul “colazione” și bârfit pe la spate de două asiatice guralive. Astea trebăluiau, cam fără spor, după tejgheaua barului, gângurind onomatopeic în păsăreasca lor mandarineză. Regulat se scăpau pe ele într-un râs strident, acoperind zgomotul de cești trântite in spălare și-mi tulburau izvorul gândurilor. Aveam în cap să plec spre gară, dar teama … Continuă să citești O zi in Verona