Când lași „șepticul” si „66”-le deoparte si treci la Monopoly se spune că te-ai emancipat. Cum eu nu știu decât s-o „ard cu șeptarul” când si pe unde apuc, hai să văd si de orășelul ăsta din tocul cizmei. Monopoli este într-adevăr un oraș unic din multe motive și un nume mai nimerit nu găseai pentru această perlă a Adriaticii Apuliene. Se prea poate să nu primească toată recunoașterea turistică, fiind eclipsat de mult mai cunoscutul Polignano. O să mergem in a doua parte a zilei și acolo că sunt doar 12 km si merge trenul ca pe roate.

Monopoli este renumit pentru istoria și cultura sa bogată. Orașul a fost fondat în secolul al VI-lea î.Hr. și a fost locuit de diferite popoare de-a lungul timpului, precum greci, romani și bizantini. Asta și-a pus amprenta în arhitectura și monumentele sale impresionante. Unul dintre locurile remarcabile este castelul Carol al V-lea, o cetate masivă construită în secolul al XVI-lea pentru a proteja orașul de invazii și atacuri. Castelul oferă o priveliște panoramică uimitoare la Marea Adriatică și măcar numai pentru asta își dau turiștii coate la intrare. Ce mai e 10 euro in ziua de azi?

Alte puncte de interes includ Catedrala Monopoli, o bijuterie arhitecturală cu accente baroce și romanice, și Biserica Santa Maria Amalfitană, o biserică bizantină veche, care adăpostește moaștele Sfântului Alexandru. De asemenea, plajele pitorești oferă o oportunitate perfectă pentru relaxare și distracție. Cască ochii mari că ai ce vedea!

În plus, Monopoli este faimos pentru bucatele sale delicioase, în special fructele de mare proaspete și pastele făcute artizanal. Restaurantele și trattoriile locale oferă o selecție largă de preparate culinare tradiționale, care sunt o adevărată încântare pentru papilele gustative. Ale mele erau in extaz, căzând pe spate cu picioarele-n sus. Papilele.

Acum, depinde si de ce vrei sa faci. Dacă ești interesat de istorie, cultură sau pur și simplu vrei să te relaxezi la soare pe plajă, Monopoli are cate ceva special de oferit fiecărui vizitator. Descoperă in particular frumusețea și farmecul acestui orășel și te vei îndrăgosti iremediabil de el. Apoi urmează doar punerea pirostiilor. Si slujba aferentă.

Monopoli, de fapt, are de toate – un centru istoric fermecător, un peisaj rural plin de măslini seculari, migdali si portocali,  plaje cu o mare limpede, biserici și monumente istorice de o valoare inestimabilă. C-așa le dă Doamne, Doamne la unii!

Deci de ce să vizitezi Monopoli? Pentru că este toată Puglia într-un singur oraș.

Pentru cultură și istorie 

Acest oraș italian de pe malul mării a fost ca un magnet pentru diverse imperii și regate de-a lungul timpului. Romani, bizantini, normanzi, venețieni – se pare că toți au vrut să-și pună amprenta istorică pe această destinație de vacanță senzațională. Dacă vrei să-ti umpli mintea cu o lecție de istorie stufoasă, fă o plimbare în zona veche a orașului. Cu fiecare pas, vei călca pe urmele comercianților medievali, frecându-te de ziduri si dând cu capu-n porțile palatelor ridicate în vremuri de demult. Fiecare cotlon al Monopolului are o poveste interesantă care te trezește din visare, ca pișcat de urzică in procesul facerii… când te duci liniștit, așa ca omu`.

Centrul istoric este o comoară ascunsă si ne-ngropată. Străduțele acestea mici, cu casele lor albe și Fiat-uri roșii, te vor trimite într-o fantezie de Disney Land. Doar atenție să nu te lași prea mult purtat în timp, pentru că nu am garanția că te pot teleporta înapoi. Rămâi să bați palma cu Galileo înainte de-a fi pus la proțap. Măcar să prinzi loc si să aștepți la o măsuță prin restaurantele lor tradiționale. Nu știu ce prăjesc aceștia, dar miroase atât de bine încât iți vine să lingi meniul. Mănânci, bei, te simți important și exclami „Mamma mia!” când te scuturi să plătești.

Fie că ești pasionat de istorie sau doar vrei să te relaxezi într-o atmosferă senzațională, Monopoli îți va oferi o experiență de neuitat. Așa că umblă de capul tău peste tot (eu am intrat peste unul cu briciu-n mână și-n slip, care bâlbâia „o sole mio” în fața oglinzii!!). Bucură-te de această ofertă mai puțin mincinoasă decât reducerea de weekend de la Lidl. Ce vrei… Italia vere!

Pentru palatul Palmieri

Chiar dacă nu este pentru toți turiștii, voi puncta acest obiectiv pentru că se leagă de ceva aparte. Palazzo Palmieri este unul dintre cele mai emblematice monumente istorice din Monopoli. Acest palat impresionant, aflat în inima centrului istoric si situat în piața cu același nume lasă un farmec de baroc arhitectural încă din poartă. Acolo, in gheretă, ședea o „baroacă” ce tocmai coborâse dintr-un…Fiat roșu. Tăia bilete.

Construit la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Palazzo Palmieri este o bijuterie arhitecturală care reflectă eleganța și rafinamentul vremurilor trecute. Cu peste o sută de camere, palatul este un adevărat regal al opulenței și stilului. Această frumoasă clădire a servit în trecut drept școală, în conformitate cu ultima dorință testamentară a lui Francesco Saverio Palmieri.

Cum sunt plin de noroc ca melcul de oase, m-am lipit ca marca de scrisoare pe lângă un grup organizat și am intrat. Am pătruns într-o lume fermecătoare și am putut admira încăperile minunate ale palatului, fiecare fiind o adevărată operă de artă în sine. Frescele delicate, ornamentația detaliată și plafonul decorat cu măiestrie aduc viață și personalitate acestui loc excepțional. Priveam cu o mutra tâmpă ca ăla micu` la poarta nouă.

Palazzo Palmieri este o destinație imperativă pentru cei interesați de artă, arhitectură și cultură. Nu era tocmai cazul meu, dar cum intrasem ‘fraudulos’, nu mai puteam să ies decât cu grupul. Ascultam explicațiile ghidului în limba samurailor și mimam că înțeleg totul. Nici nu era greu. Trebuia doar să nu râd înaintea japonezilor din grup. Că de asemuit, sigur semănam cu ei. La ochi, clar nu. Poate la alte părți anatomice. Si uite cum, mai mult (ne)voit m-am atașat de „cultură” ca cocoșatul de gard… Lasă așa cacofonia!

Dar ce a făcut toți banii (yeni, desigur) a fost priveliștea de pe terasă… de vis! Aveam tot orașul la picioare si întindeam bascheții prin grilaj ca-ntr-un iminent sărut de papuc sultănesc. Mii de forme geometrice, parcă încâlcite de Arhimede si pictate de Van Gogh la repezeală se rostogoleau sub ochii mei. Si marea…!! Hai c-a meritat „hrănirea culturală”, oarecum cu forța, ca-ntr-un viol cu vrerea la amândoi. Plăcere să fie.

Pentru Duomo di Monopoli

Catedrala Monopoli este dedicată Fecioarei Maria sub titlul de Madonna della Madia, după o icoană păstrată aici. Construcția catedralei a început în secolul al XVI-lea și a fost finalizată în secolul al XVIII-lea. Aceasta prezintă o combinație impresionantă de stiluri arhitecturale, de la gotic și renascentist până la baroc și neoclasic. Asta cu stilurile am învățat-o pe repede înainte, că numai d-astea aud prin casă-PUZ, PUG, CF, etc. Fațada catedralei este decorată cu sculpturi detaliate și elemente ornamentale, iar interiorul său impresionează prin grandiozitate și bogăție.

Unul dintre cele mai deosebite elemente ale catedralei este capela Madonna della Madìa, care găzduiește o pictură înfățișând Fecioara Maria cu Pruncul Isus în brațe. Legenda spune că această pictură miraculoasă a fost descoperită de către pescarii locali într-un măslin din apropierea unui izvor din zonă numit „Madìa”. A fost considerată o minune și a fost adusă în catedrală pentru a fi venerată de credincioși. Ce, numai la noi să bagi bilețele de bancă intr-o cutie cu trei oase incerte!

Frumoasa Catedrală Bazilica Madonna della Madìa nu duce lipsă de vizitatori, care vin să exploreze bogăția artistică și spirituală a acestui loc sacru. Tot respectul. Atmosfera încărcată de spiritualitate și istorie, dublată de farmecul peisajului apulian, face ca vizita la această catedrală să fie o experiență memorabilă pentru toți cei care ii trec pragul. Bine, o bună parte intră din curiozitate si mai ales pentru…un pic de răcoare si odihnă.

Pentru mare

Fiind în primul rând (dar nu numai) un oraș de pe litoral, este clar că acesta este una dintre atracțiile majore pentru turiști. Și Monopoli, din acest punct de vedere, cu siguranță nu este prins nepregătit. Această zonă a Adriaticii, plină de golfuri și golfulețe naturale, este cu siguranță printre cele mai frumoase de pe coasta din Puglia.

Marea, însă, nu înseamnă doar plajă. Frumusețea mării din Monopoli poate fi apreciată și prin plimbarea de-a lungul tărmului, sugestiv marcat de mărturii arhitecturale venețiene, gotice și bizantine care evidențiază importanța pe care a avut-o acest oraș de-a lungul istoriei. A fost de fapt singurul port de-a lungul întregii porțiuni dintre Bari și Brindisi.

Pentru agricultură

După cum am mai spus Monopoli nu reprezintă doar marea. Da, pentru că alături de realitatea maritimă se conturează o alta la fel de importantă : cea a peisajului agricol. Întinderi imense de verdeață cu portocali, migdali si lămâi înconjoară întregul oraș. Nu putem uita de puternicii și istoricii paznici ai pământului Apulian: măslinii. Te încearcă melancolia ca durerile de sale privind la crengile lor legănându-se în vânt. Si ai un dureros sentiment de liniște și pace.

Ei, cu pacea mai ușor. N-a prea fost des prin locurile astea. Fermele fortificate, antice și istorice, stau mărturie. Înconjurate de livezi de măslini sunt semnele distinctive ale tradițiilor de familie care au rezistat trecerii timpului. De ce fortificate? Păi mai mereu dădeau buzna peste ele hoardele de pirați. Si ăștia nu veneau, așa, la o măslină. Luau totul!

Pentru pozitia strategica

Monopoli, fiind situat între Bari și Salento, poate fi o bază excelentă pentru toți cei care intenționează să viziteze întreaga regiune. Este și poarta de intrare către Valea Itria, o zonă la fel de minunată și una dintre destinațiile preferate de turiști. Chiar dacă mulți își iau cazare în Bari pentru Puglia, eu nu as exclude varianta să-mi aștern cortul chiar aici. Asta dacă aș avea prin vene sânge de nomad. Mai știi?! O mai merge chestia cu feru` vechi? Chiar eram tentat să votez …roata!

Pentru mâncare

Să spunem că bucătăria apuliană nu are nevoie de prezentare și este unul dintre motivele care îi determină pe mulți să vină în Puglia. Și putem înțelege și de ce. Deci chiar și în Monopoli poți mânca foarte bine. Mai ales chestii pe bază de pește. Vă recomand să mâncați de câți bani aveți. E bun și sandvișul din rucsac. Dacă tot ești pe economie. Apă curge la cișmea…

Monopoli m-a impresionat ca după o pizza cu pepperoni. Ei nu chiar până la lacrimi. Numai că nu i-am putut acorda decât o jumătate de zi. Si clar merită mai mult. Urma si Polignano tot azi si n-ai cum s-o lungești. Valabil in multe cazuri. Chiar văzusem un filmuleț cu-n chinez de-si legase greutăți de aia mică. Ca să ce? Uite cum pierd eu trenul de Polignano uitându-mă pe tik tok…hai pa!