Au și italienii țăranii lor – mă refer desigur la ăia de dau cu sapa sau mulg capra. Printr-un anumit loc din Puglia ei se numesc…trulli. Iar satul lor de referință a devenit cunoscut pe toate meridianele, având mii de poze urcate pe Facebook. Il știe tot mapamondul – de la papuași pân` la dacii liberi. Azi face parte din patrimoniul universal, cu trulli cu tot. Întreb așa, eu ca turist, cum intenționez să mă flenduresc câteva ore prin faimosul sat, pot să mă laud că sunt intrat in UNESCO ? Măcar așa, cu-n picior! Că in Schengen, slabe speranțe…

Ce este un trullo?

Satul, în special din anii ’90 încoace, a devenit cunoscut pentru casele sale, numite trullo, celebre datorită aspectului de poveste. Par a fi construite și locuite de piticoții ce o găzduiseră pe Albă ca Zăpada. Așa și sunt – albe la bază, fără fundație și constau în principal dintr-o singură cameră cu mobilierul aferent – pat, bucătărie și baie. În ciuda vederii din afară și a formei circulare, interiorul este unul pătrat.

Totul este din calcar, de la podea până la pereți, terminând cu un acoperiș țuguiat din rocă gri-închis. Dar care-i treaba cu ele și mai ales de ce s-a ales varianta asta de iurtă mongolă? Fiți atenți la explicația primită, documentată istoric, arheologic, dar mai ales transmisă legendar și total neigienic. Adică din gură-n gură. Dacă povestitorul a mâncat ceva din margine de drum, proaspăt și neacoperit, iertare…așa a ajuns și la clăpăugele-mi urechi. Iată deci:

Cum legiuitorii din regatul napoletan impuneau impozite pe locuite, uneori exagerate (auzi nea Ciolacule!), ce și-au zis truliții ăștia : cum să facem noi un pic de evaziune? La sfatul unui conte din zonă, ce-l durea la bască de regele de sub Vezuviu, au început să-și facă locuințe…demontabile! Un fel de „corturi” din lespezi așezate una peste alta, fără liant. Când aflau că vine agentul să încaseze „foncirea” le demolau in doi timpi și trei mișcări. Apoi s-așezau cu cwrul pe ele, fluierând a pagubă. Satul arăta ca după cutremur – pe ce să le mai ia taxe? Mai că-i venea ăstuia să le dea el bani să-și repare casele. Odată plecat satul se reclădea in urma lui cu aceiași ușurință. Yesss!

Ce să vezi în Alberobello

Satul acum este împărțit în două zone principale : Rione Monti  și Rione Aia Piccola . Primul cartier se mândrește cu peste 1000 de trullo, aranjate de-a lungul a opt străzi care înconjoară biserica Sant’Antonio da Padova. O imensitate de biserică! Pe asta nu mai cred c-o demolau și o ridicau din nou până-n seară. Nu-i lăsa „bărbosul”. Sau lăcașele de cult erau scutite de taxe? Las` că le-am strâns eu! Cum „săracul” local lipsea din post, m-am scos pe câteva zile.

Din prima zonă se remarca Trulli Siameze, printre cele mai vechi din oraș si cu o construcție mai ciudată. Deși trullo-urile sunt independente unul de celălalt, asta are două cupole unite. Construcția asta tip „duplex” este legată de o legendă, care povestește despre o ceartă între doi frați, îndrăgostiți de aceeași fată. Am încercat să ghicesc sub care cupolă a poposit in cele din urmă disputata domnisoară, dar nu mi-a iesit. Poate dacă `cercam patul?!

Si apropos de pat: pe timpul verii, cazarea intr-un amărât de trullo începe de la 80 de euro. Iar dacă te mâncă-n orificiu și vrei să investești, poți cumpăra un trullo cu 1432 euro metrul pătrat. Ca la Cluj. De banii ăștia zic că poți să dormi de rupi patul sau măcar îți dai voie să visezi la orice. Doar nu te culci în fiecare zi cu… istoria!

În celălalt cartier, Alia Piccola se află o alta căsoaie celebră, Trullo Sovrano. Adăpostește un muzeu și se remarcă pentru că are două etaje și o fațadă impozantă. În plus, lângă Piazza del Popolo puteți vizita Casa Pezzolla, un complex format din 15 trulli care comunică între ele. Așa a luat ființă Muzeul Teritoriului Alberobello, unde dai peste întreaga tradiție și cultură a satului Apulian.

Dar cel mai plăcut și ușor de făcut în Alberobello este să te plimbi pe străduțele înghesuite și mărginite de căsuțele acestea ciudate. Fiecare este decorată într-un fel aparte și au niște simboluri religioase desenate pe acoperiș. Crezusem inițial că sunt marcaje să-și găsească trulèanu mai ușor proprietate când vine întârziat de la cârciumă… Prin unele dintre ele poți intra, tragându-te puțin de șale, fie pentru a trage cu ochiul la ceea ce este în interior, fie pentru a-ți crăpa buzunarul pentru suveniruri, gablonzuri sau d-ale gurii.

Undeva mai sus, am intrat chiar într-o biserică construită în același stil. Asta demonstrează că satul era funcțional și în perioada respectivă, având toate elementele constitutive pentru o localitate. Școală nu am găsit… oricum era vacantă. Și uite așa, cum timpul trece implacabil, ajung să mă bucur de un apus, în ton cu locul – de poveste!

Ce să mănânci în Alberobello : produse și mâncăruri tipice

Mâncarea din Alberobello are o puternică amprentă țărănească. Apropierea de mare impune și unele mâncăruri tipice pe bază de pește. Nu veți putea rata celebrele paste din Apulia: orecchiette, cavatelle și capunti sunt foarte apreciate și sunt de obicei asezonate cu napi, usturoi, hamsii sau pesmet prăjit. O porție de lasagna cu cod mi-a făcut cu ochiul și am topit-o cât ai zice…cod. Midiile pane sunt cu siguranță ceva clasic, dar nu lipsesc nici propunerile originale precum lampascioni la cuptor, sfricone sau caracatiță în piñata. Pentru aceia dintre voi mai carnivori, aș recomanda brasciole al sugo, niște chiftele din carne de cal în usturoi și pătrunjel. Poftă!

Cum se ajunge la Alberobello

Alberobello este un sat la care se poate ajunge ușor cu mai multe mijloace de transport. Din Bari am venit cu trenul, dar cum se inserase și ratasem ultima cursă, am întors cu un autobuz supraaglomerat. În picioare agățat de bară, mă încordasem ca un arici sub presiunea unui posterior remarcabil. Purtătoarea, o doamnă cu bucle afro, s-a foit tot drumul, deranjată probabil că n-are loc. Mai lipsea puțin și „deranjul” putea fi maxim – m-au trecut toate transpirațiile… Apulia mami ei!

Alberobello este o destinație obligatorie pentru turiștii rătăciți prin sudul Italiei. Chiar dacă există și alte destinații de top înaintea ei, totuși aici este… este altceva! Are și un alt impact, mai ales vizual. Ce dacă auzim peste tot expresia „vedi Roma e poi muori”? Stai să vezi Alberobello cum geme sub tălpile hoardelor turistice de la răsărit la apus. Iar dacă mai prinzi și ceva aglomerație… mamma mia!