Dacă auzi vorbindu-se de Locorotondo nu trebuie să-ti mai spun cum este micuțul orășel din inima Pugliei – e rotund, așa ca un giratoriu, de pe străduțele căruia nu mai ieși decât „amețit” ca dat in titirez. Lăsându-mi imaginația s-o ia la vale fără frână de motor, vedeam in flash-uri toate căsuțele astea frumoase, ținându-se de mână, intr-o horă pe mai multe rânduri. Mai trebuia ceva muzică si jucam sârba popii rezemat de vreun zid. Si-am avut si muzică! Cum naiba se face c-am nimerit intr-o mică piață de haine, unde, de la standul cu chiloți de dama, un vânzător simpatic m-a primit ca pe nasul mare. Grazie ragazzo!

Expresie a unei regiuni autentice ancorate în tradiție, Locorotondo își arată particularitatea si tot farmecul în orașul vechi : pavaj din calcar, arcade, scări, alei împodobite cu plante multicolore si un alb aproape ireal. Fiecare detaliu spune ceva despre ce reprezintă Puglia pentru turistul de rând

. M-as fi plimbat toata ziua pe aici si nici nu eram departe de a o face : de fiecare data când dădeam sa ies din cerc nimeream intr-un parc. Același parc!

O altă particularitate, pe lângă formă, și care mi-a dat de gândit de mi se îmbârligaseră neuronii sub bască, este felul cum și-au făcut locuințele. Sunt case văruite în alb ( de unde si culoarea dominantă a locului ) cu acoperișuri înclinate , iar in loc de țiglă sunt învelite cu spărtură de piatră (chiancarelle), asemănătoarea șindrilei. Forma lor amintește foarte mult de un stil de construcție tipic țărilor nordice, și asta te-ar putea face să te iei de urechi sau să te ciupi într-un loc sensibil: „lume, unde sunt”? Clar că și aceștia au avut „neamțul” lor!

În ciuda dimensiunilor sale mici, Locorotondo este un oraș plin de viată, mai ales prin centrul istoric. Nota bene – foarte bine păstrat. Rătăceam alandala luat târâș de o curiozitate parcă nefirească. N-aveam o țintă precisă – mai o biserică, mai un balcon, mai o terasă – si nici nu mi-am pus in cap să-mi fac un traseu. Aici e de stat, de privit, de încetinit ritmul cardiac până la ralanti, bucurându-te de vibe-ul primitor. Se simte ca o reîntoarcere plină de emoții la neamuri si cunoscuți după ceva ani de exil.

N-au nicio treaba apuletii mei – parcă-i o duminică permanentă. O doamnă gospodină flutură niste rufe pe care le pune la uscat, parfumând toata stradă cu-n miros de fruct exotic. Doi pensionari joacă un septic la o măsuță joasă, plimbând o sticlă de la unul la altul ca mai apoi s-o pitească sub masă. Câțiva puștani chinuiau o minge terfelită si țipau ca la un meci din Serie A. Din spatele unei uși o mătușă iese să măture strada, dar numai in fata porții ei Ce mai, parcă intrasem intr-o mare familie… si nimeni nu mă băga in seamă.

Probabil sunt obișnuiți cu ai de gură-cască, locul fiind preferat mai mult de turiști străini decât autohtoni. Găsesc aici tocmai ceea ce caută : liniștea ce au pierdut-o in traficul infernal, culori frumoase pe un fond alb si mirosurile mâncărurilor specifice sudului italian. Plimbă după ei niște tunuri de pozat si când nimeresc la mine-n poză aruncă un „sorry” atât de speriat de parcă m-au surprins in pielea goală. Totuși nu sunt atât de mulți ca-n alte locuri, mult mai mult mediatizate si poate exagerat.

Stiai asta…?

Sunt câteva lucruri de știut despre Locorotondo pentru a trăii si aprecia la maxim experiența vizitei. O parte le știu din documentare iar cealaltă de la fata locului. Ia d-aici :

In fiecare an locuitorii de pe aleile centrului istoric se întrec pentru „cel mai frumos balcon”? Este un fel de concurs la care participă zeci de locuitori, înfrumusețându-și balcoanele, ferestrele și grădinile cu obiecte, flori și alte o mie de lucruri. Cei care participau la concurs primeau un bilețel cu un număr si un link afișat la vedere, la care tu, turistul lu` peste, dădeai o notă. Am văzut că unul își atârnase o bicicletă de balcon! De-si suie si mașina, pe ăsta-l votez! Este cu adevărat ceva original și este unul dintre motivele care face ca această țară să fie plină de viață și mereu surprinzătoare.

Există si o faleză în Locorotondo…Ai de știu ceva geografie pot zice că-s cu capu`. Si totuși așa o numesc ei. Nu este altceva decât Via Nardelli, o stradă pietonală cunoscută de locuitori drept faleza, deoarece trece de-a lungul întregii rotonde, vizualizând marile întinderi de vii. O faleză fără mare, pe scurt. Un minunat punct de belvedere și loc ideal din care poți să-ti bucuri ochii, admirând toate culorile Văii Itria. Unii din Locorotondo sunt gata să jure că, atunci când este ceață multă sau în zori, chiar pare că este o mare pe acolo.

Albul de Locorotondo nu este doar culoarea orașului, ci și una dintre etichetele de referința din Apulia în materie de vinuri. Mai sunt foarte puține crame care se pot lauda că merg pe filiera tradiționala a vinului, majoritate fiind industrializate eficient. Văzusem un afiș cu o invitație (tur organizat) la o degustare cu de toate si eram oarecum interesat. Când am aflat cât de departe e locul si la ce pret…am mai băut o gură de apă si hai mai departe. Ai de basca mea, ce mergea un vin alb, eventual lângă un peste!

Cu gândul la vin am nimerit într-un muzeu numit „Perlele memoriei”. Frumos, modern, m-a lăsat cu adevărat fără cuvinte. Ideea este de a aduna într-un singur loc obiecte tradiționale, povești și credințe tipice Locorotondo pe care să le faci știute cu ajutorul tehnologiei moderne.  Se va întâmpla să asculți povești străvechi ridicând un telefon, de parcă ai fi asculta-o ​​acum cincizeci de ani, vei deschide sertare și, cu fiecare deschidere, povestea unui meșteșug sau a unei rețete din Apulia va fi proiectată pe perete. Pe scurt, muzeul vă va oferi o interpretare modernă a unei istorii antice.

Trulli nu sunt exclusiv pentru Alberobello… Locorotondo este, de asemenea, plin de ele și au varii întrebuințări, dar cea mai uzuală e să mănânci, bei si să dormi înăuntru. Asta din poză e o pensiune destul de renumită, numai că am luat teapă, pierzând timpul urmărind indicatoarele, crezând că e vreun muzeu, ceva…o pregătire, un „trailer” înainte de Alberobello, unde urma să ajungem curând. De fapt nici nu sunt departe una de alta, așa că punând Locorotondo înainte de Alberobello nu greșești cu nimic. Vă invit să dați si voi o „tură” de sunteți prin apropiere că-i tare fain locul ăsta. Rotund! Ca si lumea…