Nu știu dacă primul gând a fost pentru odihnă sau mai mult pentru a fura startul ăstora de la Antenă cu aventura lor asiatică, dar uite că ne-am ales un sejur de 10 zile în Phuket, pe plaja Patong. Așa că, după ziua de sărbătoare a femininului din viața noastră, am zis bye, bye Romania si, luați din Cluj pe sus de cei de la Turkish, pornim seara târziu. Dacă-i Turkish trecem obligatoriu prin Istanbul unde mai stăm 3 ore până se adună celelalte zboruri. In fine, se completează A 330-ul pentru Thailanda si după nouă ore de zbor moțăit, că de dormit nexam, am aterizat in Phuket. Aici schimbă bani, cumpără viza VOA,  făcut formalitățile vamale, bagajele le-am recuperat repede și ne-am întâlnit cu doamna care ne-a asigurat transferul de la aeroport la locul de cazare pe care l-am ales la Patong Beach.

  A trecut peste o oră până in Patong, un fel de Mamaia la puterea n`șpe, deși nu sunt mai mult de 40 km, dar cu o circulație de după-amiaza infernală. Mii de omuleți mărunței si slăbănogi plonjează motorizați pe două roti de unde nu te aștepți, creând un adevărat furnicar alături de celelalte mașini mari si mici. Apusese deja când ne-am afișat moț la recepția hotelului, Deevana Resort & Spa, de unde primeam cheia bungalowul ce avea să ne fie adăpost pentru următoarele nouă nopți. Hotelul e o încântare – are o grădină măricică, două piscine, restaurant si totul curat. Hai c-am pus-o!

  Acum… ce să zic. Or fi ele zece zile de odihnă, dar pe mine dacă mă ții si două zile doar în regim plajă – mâncare – somn mă cam urc pe pereți. Așa că de comun acord cu stăpâna inimii mele am ”spart” timpul rezervat in mai multe reprize, ceva de genul 2 zile plajă, o zi de excursie. Dacă vrei doar leneveală si să bagi la ghiozdan, oprește-te la vecinii bulgari – e mult mai aproape si de zece ori mai ieftin. Asia de Sud-Est e altceva si dacă nu pui piciorul si gura ta pe ce este aici, e greu de explicat.

  Pentru cele trei excursii gândite de acasă ne-am oprit la o tonetă cu un nume cel puțin ciudat, undeva pe strada principală, care avea afișate prețurile la vedere. Sub ele scria mare „discount”, iar din spatele ei, pe un scăunel improvizat din două lăzi, o doamnă între două vârste își dădea vânt cu un evantai. Super profi „mărunțica” de la tarabă, toată numai zâmbet și se plia instant pe nevoia clientului. Mă ascultă în engleza mea de baltă, îmi răspunde la orice întrebare și-mi oferă o variantă abia după ce se lămurește că a înțeles exact ceea ce îmi doresc. Am cumpărat de la ea toate cele trei excursii, și anume o zi plină la Phi-Phi Islands cu speed boat, o zi plină la James Bond Island tot cu speed boat și încă o zi cu turul insulei, temple, elefanți, tigri etc. Prețul celor trei excursii a fost de 5,000 bahti / persoană, adică vreo 150 de dolari. De trei ori mai ieftin decât prețurile afișate.

  Toate excursiile au avut pick-up de la hotel la ora stabilită, drop off tot la hotel și masa de prânz inclusă sau o gustare cu fructe și o cafea atunci când am dat turul insulei. Tot incluse au fost și taxele pentru vizita insulelor (sunt rezervații naturale, iar taxele nu sunt deloc mici), echipamentul de snorkeling și plimbările cu caiacul la James Bond Island. Plus apă, sucuri și fructe pe bărcile rapide care ne-au dus la insule, la discreție, adică fără număr, fără număr. Foarte bine organizați și profesioniști. Punctuali și paroliști. Tot ce-au spus că vom vedea și vom face, am văzut și am făcut, chiar dacă am ajuns seara la hotel mai târziu față de cum era programat.

  Despre excursiile de la Phi Phi Islands, James Bond Island sau chiar despre Phuket Tour o să scriu pe îndelete în alte articole. Pentru sudul Thailandei, în speță Phuket și Krabi, acestea sunt esențiale și la îndemână. Regret că cea de la Similan nu am făcut-o (însemna să plecăm la 3 dimineața), fiind un drum mult mai lung. Poate altă dată, pentru că de întors sigur mă voi întoarce, măcar pentru nordul țării și, de astă dată, pentru o perioadă mai lungă.

  Despre plajă numai de bine. Plaja Patong are vreo trei kilometri lungime, este lată, iar nisipul este foarte fin. N-ai nevoie de încățăminte specială nici pe plajă nici în apă. În Thailanda plajele sunt publice, așa că mare parte din plajă este liberă, poți veni cu prosoapele tale și chiar și cu umbreluța ta. Există însă și zone de șezlonguri. Prețul pentru două șezlonguri și o umbrelă era în martie de 200 de bahți și poți opta chiar și pentru șezlongurile aflate la umbra frumoșilor palmieri de la intrarea pe plajă.

  Intrarea este lină, apa era ”ciorbă”, undeva la 28-29 de grade, adică tot atât cât era și în aerul de dimineață. În jurul prânzului se făceau 34-36 de grade și-ți frigeai tălpile pe nisipul încins. Nu am sesizat diferențe mari intre flux si reflux, după amiaza îndepărtându-ne mai mult de mal până-ți trece apa de bușon. Apa e limpede, de un verde specific si fără alge din ce-am constatat cu plăcere. Parcă nici mirosul de pește nu te lovea peste față ca in alte locuri iar curățarea nisipului de resturi se face permanent. Nota bene!

  După umila mea părere ar fi totuși două chestii care ar putea deranja. Vânzătorii ambulanți și turiștii vorbitori de limba lui Tolstoi. Dacă de primii scapi cu un simplu” no, thank you”, de ceilalți e mai greu. De ei nu scapi. Trebuie să scapi de cojile de banane pe care le aruncă pe jos, de paharele de bere pe care le lasă pe nisip și uneori chiar și de pamperșii ”uitați” pe sau pe sub șezlonguri. Și sunt mulți. Nu pamperșii, neapărat. Turiștii de care ziceam. Iar pahare de plastic… faceți un exercițiu simplu de aritmetică și înmulțiți numărul lor, al ”turiștilor”, cu cinci (ca să fiu optimist). N-am fost în Rusia și sunt sigur acum că n-o să mai merg, de bună voie cel puțin (nu ține aia cu never say never în acest caz). Nu-mi place să generalizez, dar asta am văzut eu. Și-n Egipt am văzut același lucru. Și de aceea am ajuns la concluzia că atunci când coșul de gunoi a fost inventat, până și lui i-a fost silă să treacă granițele marelui țarat.

  Observați, vă rog, că de rusoaice nu zic nimic…Am scris acest paragraf pentru că, în opinia mea, trebuie evidențiate și aceste lucruri. Pentru cine n-are nicio problemă cu turistul rus, cu atât mai mult e frumos acolo. Dar aglomerat. Si mult mai scump decât pe alte insule.

  Rândurile de mai sus n-au rolul de a fi o antireclamă pentru Patong. Nouă ne-a plăcut atât de mult încât m-as întoarce si mâine, tot acolo și tot la același hotel. Ceea ce e o premieră pentru noi. E prima dată când am vrea sa mergem de două ori la același hotel, în vacanță.

  Transportul în zona Patong Beach nu-ți dă posibilitatea la prea multe opțiuni. Pentru cine nu are probleme cu mersul pe două roți, scuterul e cea mai bună opțiune. Vorbeam cu o familie de francezi cu care am fost vecini de bungalow că pentru ei este un chilipir. Vin de cinci ani acolo și stau câte trei luni. Închiriază scuter cu 150 de bahți pe zi, adică sub 5 euro. Eu am exclus din start această variantă, pentru că mersul pe două roți motorizate este sport extrem pentru cea din spatele meu și nici eu nu mai am vârsta de a practica sporturi extreme. Așa că mi-au mai rămas două variante. Mersul pe jos sau tuk-tuk-ul.

  Tuk-tuk-urile din Patong diferă de cele din Bangkok. Dacă în Bangkok sunt pe trei roți , în Patong sunt pe patru roți, majoritatea marca Daihatsu și cred ca instalațiile de sonorizare cu care sunt dotate au fost mai scumpe decât tuk-tuk-ul în sine. Și le folosesc… la maximum, că doar de-aia au dat bani pe boxe. Că mergi 200 de metri sau că mergi doi kilometri… același preț. 200 de bahți pe cursă. Dacă-l folosești de 3-4 ori pe zi… sari de 20 de euro. Nu a fost nevoie să-l folosim pentru că locația hotelului era centrală, aproape de orice iar pentru plajă am reușit să ne facem numărul zilnic de pași recomandat de medic. L-as fi încercat eu prin centrul Patong-ului, in ritm nebun de muzică si claxoane, cu o doză de Chang in mână si vreo douăzeci de ani mai puțin.

  Să conjugăm puțin verbele a mânca și a bea la Patong Beach. Despre a mânca, aș putea să-l conjug la toate modurile și la toate timpurile. AM MÂNCAT cam tot ce-am vrut. La Kohinoor, cu specific indian, la Cappadocia, cu specific turcesc evident, la Chino Yard cu specific chinezesc si thailandez și-ncă câteva pe care nu mi le mai amintesc. Plus street food la greu, mai ales când ne-ntorceam mai pe seară de la plajă. As fi mâncat și mai mult, dar, din păcate am doar un stomac și de ceva ani trebuie să fiu puțin atent la cantitatea de carbohidrați pe care o îngurgitez.

  Pentru fructe de mare, cel mai bun loc mi s-a părut Banzaan Fresh Market, unde toți carcalacii care trăiesc în mare sau în apă dulce pot fi cumpărați vii și ți-i gătești tu acasă, dacă te pricepi, sau mai dai câțiva dolari și îi gătesc ei acolo. Am văzut homari la 40-50 de centimetri unul peste altul călare în acvariu. N-am rezistat. A fost într-adevăr 1,500 de bahți plus încă 150 gătitul. Cum jumătatea mea nu consumă vietăți de-astea m-am luptat și a doua zi cu el, dar rece nu mai are niciun farmec. Atenție, pentru că au și langustine și e diferență de gust. Homarii trebuie să aibă clești. Langustinele n-au.

  Pentru cei care merg acolo fără mic dejun la hotel, deși cam peste tot se oferă (doar) mic dejun bufet, există 7-11 așa că se rezolvă ușor. Au si mâncare la caserolă pe care o încălzesc loco si o savurezi pe unde apuci. Cu băuturile a fost mai simplu, cu toate că alcoolul e cam scumpuț. Ne-am limitat la bere, câteva cocktailuri serile la plimbare (astea-s slăbuțe) și la freshurile de fructe. Acestea din urmă sunt bestiale și foarte accesibile la preț, chiar dacă puțin mai scumpe ca-n restul tarii. Deh, ești pe Patong Beach, loc vestit ȘI pentru viața de noapte.

  Am adus vorba de viața de noapte. Prima lecție pe care am învățat-o. Cum se duce soarele la culcare, se ”trezesc” micii comercianți cu „shopurile” lor, precum si magazinele care comercializează… canabis. Scrie mare la multe magazine că-n Thailanda consumul de canabis este permis în scop terapeutic sau recreațional. La ce-am văzut eu, bag mâna-n foc până la cot că nimeni nu-l consumă în scop terapeutic. Si eu am încercat o prăjitură cu adaos, plin de emoție si așteptări, dar cred că-s atât de prost că n-am priceput mai nimic. Bine, luasem si pe cea mai ieftină. In schimb am văzut pe unul cu cercei si-n limbă ce manifesta dorințe arzătoare de a ”recita poezii” îmbrățișând vasul de toaletă cu brațele-amândouă. Am ieșit repede si m-am ținut până la hotel.

  Doamnelor, cele care veți citi aceste impresii, vă mulțumesc pentru atenție. Pentru dumneavoastră Patong Beach se termină aici.

https://www.facebook.com/reel/341212575011941

  Domnilor… Tot seara se deschid saloanele de masaj și saloanele de ”mesaj”. Barurile și cluburile, tot seara iau startul. Ai senzația că toată lumea lucrează numai schimbul III aici. Iar cireașa de pe tort pentru amatorii de senzații tari este celebra Bangla Road, stradă pe care ziua circulă tuk-tuk-uri și mașini și pe care noaptea se circula numai pietonal, umăr la umăr. Aici (și nu numai) găsești celebrele Go-Go Bars, unde intri singur și poți pleca cel puțin doi, dacă te ține portofelul și dacă te țin și ”puterile”. Atenție mare când faceți fotografii. Am înțeles că dacă pozezi domnișoarele care-și fac veacul pe-acolo, cineva poate să-ți dea peste mână și apoi să calce apăsat pe telefon, evident din greșeală.

  Fetele stau în ușa prăvăliei cu niște cartoane în mână și se oferă, pe un ton pițigăiat, să-ți țină companie la un pahar, în primă fază. Am văzut prețuri afișate pe-acolo. Hmm, nu par de speriat: 80-100 de baht o bere, 1,000 de baht pentru 10 shoturi de tequila, 250-300 de baht un cocktail (10 baht = 1,3 lei). Înțeleg că banii nu de-aici se fac. Dacă inviți o domnișoară la masă, se pare că ea nu bea decât șampanie. Și la asta n-am văzut afișat vreun preț. Cât despre celelalte dedesubturi îi las pe ăștia mai tineri să le descopere…din punctul meu de vedere se vedea bine și de afară.

  Nu știu dacă Phuket, cu ale sale Kamala Beach, Patong Beach, Karon Beach sau Kata Beach, poate fi considerat o destinație exotică. Nouă ne-a plăcut. Raportul calitate-preț este unul corect, în opinia mea. Peisajele sunt de vis. Oamenii sunt zâmbitori, iar marea majoritate sunt corecți. Este o destinație pe care o s-o repet fără doar si poate. Asta dacă nu se va ivi si altceva, nu atât de sonor cât de aventuros. Faptul c-am ajuns in Zanzibar înainte-a ăstuia de caută serviciu la NATO mă motivează să caut mereu altceva.

  Grecia si Turcia sunt oricum mereu la îndemână. Iar Italia e un loc in care oricând si oriunde ai merge nu greșești. În niciun caz litoralul românesc, atâta timp cât „jmecherii” care administrează locuri de cazare și restaurante nu vor înțelege că trebuie să ofere servicii și produse corespunzătoare prețurilor nesimțite pe care le practică. Nu dați cu pietre. E doar părerea mea. Dar pân-atunci… vă doresc vacanțe cu zile liniștite și nopți romantice.