Au thailandezi ăștia o insulă cu un nume de te pufnește râsul. Parcă îl aud pe moșul meu când, abia ridicat din mersul de-a bușilea, mă târa la toiletul din fundul curții: „hai să facă băiatul un pipi!”. Se scrie Phi Phi și este un arhipelag mega cunoscut, mega turistic si cu o plajă de film. Așa că primul meu trip din aventura Asia Expres începe cu o preluare matinală, în grabă si mestecând ultima bucățică de mic dejun din mers pe holul hotelului.

  Din Patong până în Phuket Asia Marina, locul de îmbarcare pe speedboat, se traversează insula de la vest la est. Cu un minivan facem mai puțin de o oră, cu tot traficul infernal al dimineții, îngreunat de miile de scutere ce te înconjoară, de nu mai știi dacă se circulă pe stânga sau dreapta. O nebunie, de parcă acu, acu urmează să se blocheze toată strada. Ajunși la debarcader, formăm echipa, batem palma cu ghidul, facem instructajul, mai ronțăim ceva, bem o cafea sau un suc. Gratis!

  Înainte de a urca pe barcă trecem individual la poză. A treia in dimineața asta! Ăștia nu se complică cu semnături, chitanțe, alea, alea…trag poză la persoană să dovedească șefilor că și-au făcut treaba. Si să te identifice mai ușor… in caz de pierdere, presupun. Bine, unii mai fac un ban ca fotograf însoțitor de excursie. Sunt destui fițoși care solicită asta, ca să pună pe Insta, să vadă neamu` cum se giugiulesc ei prin Thailanda. Lasă-l in păcate de pozat că pierzi tot ce-i mai frumos, zic eu!

  Speedboat-ul e o barcă rapidă, dar rapidă rău de tot, așa că e indicat să te mulțumești doar cu o cafea de dimineață, să nu le arăți ăstorlalți douăzeci de pe barcă ce ai avut tu la micul dejun. Alături ne mai sunt ghidul, pilotul si unul pirpiriu de vreo douăjde kile încălțat, de lega și dezlega barca. A, mai era și o negricioasă durdulie legată de gât cu un Canon, pe jumătate adormită. Fotograf deci, dar eu n-am văzut să tragă nicio poză. Si am plecat in trombă, țopăind din val in val. In maxim cinci minute nu se mai vedea țărmul. Mă încerca un sentiment ciudat in timp ce-mi așezam vesta aia portocalie…

  Arhipelagul e la vreo 40 de km de Phuket si tot cam după 40 de min (calculați voi viteza) am zărit primele stânci. Dar ce stânci! Se ridicau din mare ca niște molari giganți, erodate la bază și înverzite de o vegetație pitică, crescută sălbatic și hrănită de aerul cald și ploile musonice. Ce mai, te uiți tâmp și cauți cuvinte…dar nu le găsești. Trebuie să vezi cu ochii tăi. Se multiplică exponențial tot ce ai auzit sau văzut prin pozele și clipurile puse de alții, din orice parte a lumii. Si eu am cam văzut destule, credeți-mă!

  Prima oprire, Pi Leh Bay sau laguna Pileh. Este locul unde se fac scufundări într-o apă de o culoare ireală, mărginită din trei părți de stânci. A, să nu credeți că, pe lângă peisajul de vis, ați găsit și liniștea paradisiacă. Mai sunt pe aproape încă o sută de bărci si bărcuțe. De unde or fi venit atâtea? Toți sar in apă, înoată sau se scufundă, urlă de plăcere, fac poze, trimit live-uri…o nebunie, zici c-au încurcat medicamentele. Ghidul aproape că nu putea să-i mai adune de prin apă.

  Reveniți pe barcă si numărați de două ori de către ghid, facem coadă lângă lada frigorifică. Apă si suc. Ăla de la timonă, pilotul zic, de seamănă cu Ronaldhinio când avea pojar, abia mai poate scoate boat-ul din ambuteiaj si, odată ieșit, turează motoarele de nu ne mai înțelegem om cu persoană. Dar ce atâta vorbă, veselia dansează pe chipurile tuturor de parcă ne intrase la loto. Numai durdulia cu Canon-ul moțăia îmbufnată lângă o găleată cu mop.

  Un mic ocol si iar oprire. De astă dată pentru “cireașa de pe tort”-ul zilei : Maya Bay. Acostarea se face in afara ariei protejate iar până la faimoasa plajă urmezi un traseu prin pădure. N-ai cum să greșești că se circulă ca la metrou. Si la fel de aglomerat. Plaja a devenit faimoasă de când a tăvălit-o Leo de la Caprio pe franțuzoaica aia cu ochii frumoși, la filmările pentru “The Beach”. Si de atunci se vinde bine chestia asta in ciuda restricțiilor : n-ai voie sa faci baie, pi pi sau alte alea – poze si atât.

  Frumusețea plajei tine de nisipul fin, apa de un azur incredibil si înconjurul stâncilor aproape total. Doar printr-o mică deschizătură se poate pătrunde in lagună, ca o vămuire naturală a paradisului. Păcat că nu ai exclusivitate la insulă ca di Caprio. Si o franțuzoaică prin preajmă… Vă invit să vedeți filmul înainte de a ajunge aici. Doar așa, ca un exercițiu imaginativ si de comparație ulterioară.

  La ora stabilită suntem din nou pe barcă si direcția Phi Phi. Cu o oprire scurtă la Monkey Bay să faci poze cu maimuța. Asta nu-mi prea place – să invadezi teritoriul primatelor, să le arunci mâncare de toate felurile ca să te distrezi pe seama lor. O maimuțăreală totală. Mai au puțin si râd ele de noi. Unele chiar nu vor să mai evolueze văzând ce pitecantropi le vizitează. Așa că au avut de unde învăța si au devenit experte in furtișaguri. Vedeți filmulețul de mai jos si trageți singuri concluziile.

https://www.facebook.com/100067675035254/videos/pcb.740102724922222/730354312242563

  Pentru masa de prânz debarcăm in zona locuibilă a insulei, de fapt o fâșie îngustă de câteva sute de metri. Restaurantul e undeva la capăt, bufet cu toate cele. Si cel mai important, aer rece, pentru că altfel, stând la masă, te trezești curgând-ți năduful in ciorbă. Problema e că, venind direct de pe plaja, se intră cam in orice ținută si numai de mâncare nu-ți mai arde…Dar înghiți in sec si mănânci, te hidratezi cât poți de mult ca să ai putere. E deja jumătatea zilei si sunt 36 de grade la umbră. La soare, in mod cert, fierb ouăle…

  Timpul petrecut pe Phi Phi m-a făcut să nu-mi doresc o cazare pe insulă, deși de acasă părea o treabă interesantă. Totul e turistic, mult mai scump si îngrămădit din lipsă de spațiu. Si încă se mai construiește spre disperarea unei familii de  maimuțe, ținute la distantă de către un gardian… cu praștia. Așa că hai la barcă. Dar care, că sunt peste o sută acostate? Singura soluție a fost sa fac un apel…dacă eu nu vă găsesc, găsiți-mă voi!

  Lăsăm Phi Phi in urmă si cu toată viteza ne îndreptăm spre Phuket, efectiv plutind pe atât de frumoasa mare Andaman. Ultima oprire este pe o insuliță, Khai Nai, pentru relaxare, plajă si baie. Trebuia timpul rămas să fie consumat cumva, altfel ajungeam prea devreme. Si să ajutam la creșterea turismului thailandez. Am tras o bălăceală de zici că nu mai văzusem apă caldă de la Revelion. Tot aici am băut si cea mai scumpa bere Chang… doar baia si șezlongul au fost gratis. Așa se face turism : dă-i la orbete ceva gratis si scumpește necesitățile de trei ori.

  Sosirea la Asia Marina Phuket si transferul spre Patong au decurs fără peripeții dar prin același trafic pestriț. Simțeam doar un mic disconfort de la soare si ultima îmbăiere. Din lipsă de dus se uscase sarea pe mine ca pielea pe broască. Mersul până la hotel, cu pieptu` nainte si puțin cam crăcănat răspundea sugestiv privirilor întrebătoare : “de unde vii, boss?”. De la Phi Phi Island!