In multe imagini ce promovează turismul spre Thailanda apare o stâncă ciudată în mijlocul mării. Și parcă pusă invers sfidând echilibrul și legile fizicii elementare. Ca și cum ai pune un ou în vârf pe o masă lucioasă. În fine, a doua excursie pe apă cu plecarea din Phuket avea ca destinație insula cu bolovanul ăsta răsturnat, insulă care purta și un nume pompos : James Bond!
Spre Por Pier
Preluarea pentru tur a fost programată pentru ora 8:00 și la momentul urcării in tiriplească mai era un cuplu de francezi. Și eu mare dar el încă de doua ori pe atât. Mă bătea și la ani așa că am prins alt curaj. Apoi a mai oprit de câteva ori pentru câțiva rătăciți. Drumul până la debarcaderul Por Pier a fost cam de o oră, trecând prin Phuket și intrând adânc în nordul insulei. Când am ajuns acolo, ne-am dus mai întâi la biroul operatorului de turism JP Andaman Tour pentru un scurt instructaj. Ne-au dat o brățară de silicon pe care trebuia să o purtăm pentru a ne identifica din care grup făceam parte. Asta așa ca o legitimație pe care o predai la întoarcere. Unul dintre ghizi Anan (avea să fie în barca noastră), a ținut un discurs informativ despre locurile pe care urmează să le vizităm, ce o să vedem și ce o să facem, sfaturi de siguranță, etc. Ca „tratație” găseai biscuiți, ceai, cafea și apă… să fie așteptarea mai ușoară. Că de cald ce era, nu mai zic. Stăteam cu un ventilator în brațe și mă gândeam că ninge la Predeal!
Si, de mânuță ca la grădiniță, ne îmbarcăm în niște tractorașe care ne duc la barcă. Înainte de îmbarcarea propriu-zisă ni s-au făcut poze, câte două-trei, pe grupuri și individual. Ni s-a spus că-s pentru autorități și țin loc de pașaport. Ciudat că autoritățile îs mai degrabă interesate de moacele noastre decât de acte. La final, aveam să regăsim pozele frumos printate, numai bune de luat acasă ca suvenir (contra 200 thb, adică vreo 6 dolari). Știam din excursia cealaltă că așa se procedează așa că m-am strâmbat în mare fel, mai să-i crape lentila la pozar. La întoarcere nu mi-am găsit poza pe stand…
În fine, pornirăm. Primele 10-15 minute au fost soft, am plutit lin pe estuar. Când am ieșit în marea deschisă, barca își turează motoarele la maxim și prinde viteză. Cam o oră avea să dureze drumul pe mare, după cum fusese anunțat. Am crezut că nu mai trece… Horror! Nu vă imaginați ce tangaj poate avea o barcă de dimensiuni medii, cu două motoare Honda de 250 CP, pe valuri înalte de până la 2 metri (și cică asta e așa, când e marea liniștită ; nici nu vreau să știu ce înseamnă una neliniștită)! Am fost ca într-un roller coaster care urca brusc și la fel de brusc cădea în gol, iar noi eram aruncați în sus și apoi trântiți pe bancheta dură de plastic, acoperită cu o brumă de burete. Era un pic mai bine când stăteam în picioare, cu genunchii puțin flexați, neapărat ținându-ne cu ambele mâini de bara de protecție de deasupra, așa că alternam pozițiile. Tangajul e uriaș în față (de aceea în micul compartiment din prova n-a avut voie nimeni să stea, decât în timpul staționării bărcii) și scade treptat către pupa. Deci, dacă ar fi să vă dau un sfat, încercați să vânați, pe cât posibil, locurile din spate! Și așteptați-vă la o zguduială de proporții, chiar și-așa! În caz de rău de mare, nu vă panicați, ghizii au pungi și pastile; în grupul nostru, doar o puștoaică a vărsat, restul ne-am ales doar cu ceva vânătăi în zona coccigiană.
Cu caiacul in Koh Hong
Si am intrat intr-un fel de golf ca o uriașă deltă, de fapt este vorba de câteva estuare prin care râurile se varsă în mare. Cu un ochi pe map descopăr ușor că ne aflăm în plin parc național, pe numele lui Ao Phang Nga. Golful e plin de insule și insulițe, mi-au plăcut la nebunie primele imagini, când acestea se zăreau în depărtare ca niște cocoașe profilate pe linia orizontului – diferite nuanțe de cenușiu suprapuse unele peste altele. Și pe măsură ce ne apropiam, cenușiul căpăta reflexii din ce în ce mai verzui. Aproape magic!
Prima oprire. Motoarele se domolesc din duruitul enervant ca un clănțănit de dinți și suntem înconjurați de o „flotilă” de caiace, care de care mai colorate. Veneau flămânde spre barca noastră ca niște feluci maure spre piratarea vaselor cu pânze. Nu piratau nimic, doar că ăsta le era jobul: încărcau pe caiac câte 2 turiști din barca mare și-i plimbau vreo 20-30 de minute printre stânci. Cel mai greu era urcatul și coborâtul din „colacul” omului( pentru colegul francez căutau de zor o macara!). Că-n rest nicio treabă – cârmaciul vâslea și povestea rar în „chineza” lui de baltă. Se auzea doar sunetul padelei lovind apa în mod sacadat. Și niște ciripeli exotice în completarea imaginilor de vis.
Insula Hong este o bijuterie a golfului Phang Nga, fiind renumită pentru laguna sa ascunsă sau „hong” cum sună în thailandeză. Această lagună fermecătoare poate fi accesată printr-un tunel îngust, numai cu caiacul și aduși puțin de spate sau înotând. Odată pătrunși înăuntru, te poți bucura de frumusețea nealterată a acestui sanctuar ascuns, înconjurat de pereți falnici de calcar acoperiți cu vegetație luxuriantă. Când am ieșit din tunel n-am putut zice decât „uau”…
În fine, o experiență interesantă această plimbare cu caiacul. Am mai socializat un pic cu cârmaciul, un băiat slăbuț (cam toți îs așa), de vârsta lu` fi-miu. Mi-a arătat și explicat despre formațiunile stâncoase ce seamănă cu chipuri de oameni sau animale – cam cum e prin peșterile mioritice. Ba a mai scos din apă o meduză imensă pe care abia am atins-o, ca unul speriat de curent. Am apreciat munca destul de grea pe care o face și, ca atare, i-am „scăpat” câte ceva la final.
James Bond Island (Ko Tapu)
Următoarea oprire este la celebritatea turului, insula Bond sau Ko Tapu. Este doar una din zecile de insule și stânci împrăștiate prin golf, iar renumele ei se leagă (precum al Mayei), tot de o peliculă celebră, „The Man with the Golden Gun” (1974), aparținând seriei James Bond 007. De unde și denumirea populară în rândul turiștilor de James Bond Island. Ca o concluzie după cele două zile de mers pe apă – s-a filmat câte ceva prin locurile astea! Oare de ce?… Cât despre centrul atracției, chiar și insuliță e mult spus, ea fiind mai degrabă o stâncă desprinsă cândva din trupul insulei alăturate, înălțându-se vertical din apă, erodată la bază de valuri, căpătând astfel aspectul unic, specific, pe care-l întâlnim în mai toate ghidurile de prezentare a Thailandei!
Am acostat și debarcat pe insula-mamă, numită de localnici Ko Raya, iar barca noastră s-a aliniat alături de multe altele. Cred că am fost suficient de inspirat să o pozez, căci toate seamănă între ele și le poți confunda ușor la întoarcere. Risc iarăși să o caut de bolând și nici trompetă nu mai am. Primul contact cu insula se face pe o platformă lovindu-te de un perete stâncos ce a alunecat în timp, formând o suprafață netedă. Mai spre stânga se află o peșteră uriașă, iar pe unul din pereți sunt niște inscripții importante pentru localnici, care atestă faptul că nu știu ce prințesă a vizitat insula la un anumit moment. Și sunt și multe tarabe cu suveniruri, și mai e un portuleț pentru bărcile de viteză. Iar în față – celebra stâncă a lui Bond proptită într-o mare verzuie, cu reflexii argintii.
Traseul de vizitare se continua spre stânga, se urcă niște trepte până la prima platformă de unde se poate admira mult mai bine „pietroiul” lui Bond. Pe urmă se merge pe o potecuță de-a lungul muntelui, se coboară alte câteva trepte până la a doua platformă, acolo sunt și ceva explicații și un loc de făcut poze. Jos de tot e o plajă nisipoasă, teoretic se poate face baie și chiar înota până la stâncă. N-ar fi departe, dar n-am văzut pe nimeni s-o facă, poate din cauza timpului limitat disponibil pe insulă. Cam 40-45 de minute am avut la dispoziție să ne foim în sus și-n jos, să facem poze, apreciez că-i absolut de ajuns.
Totul e super-turistic, casa de bilete și toaleta fiind încadrate în decorul stâncos, dar utilate modern. Și curat! Asta pentru a sublinia încă o dată calitatea omuleților ăstora, mici și pricăjiți, dar curați și de bun simț. Cam atât e de văzut la super-turisticul Bond, așa că fuga la barcă. Se cam profila un gol în stomac!
Panyee Island si New Fern Restaurant
Că tot ajunsese meridianul în dreptul burții, hai să vedem unde luăm masa. Facem popas la Panyee Island, un loc total atipic, pe care l-am descoperit cu plăcere și m-a impresionat în mare măsură. Practic, este o insulă formată din case lacustre, un mic sat de pescari și culegători de perle, majoritatea populației fiind de origine indoneziană și de confesiune musulmană. Locul ales de strămoșii acestora, acum 200 de ani, s-a dovedit a fi foarte inspirat, fiind protejat de o stâncă uriașă și la scurtă distanță pe mare de continent și de alte câteva insule.
Locul s-a dezvoltat destul de bine în ultimii ani din punct de vedere turistic. Aici sunt câteva restaurante ce servesc prânzul turiștilor participanți la zecile de excursii zilnice James Bond. Există și o pensiune afiliată la booking, văd că are recenzii bune și prețuri mici. Are un mic spital, o moschee și o școală, aveam să le vizităm și noi la final. Și singurul teren plutitor de fotbal din Thailanda!
Am defilat pe mare prin fața căsuțelor colorate, apoi barca noastră a tras în partea sa estică, în dreptul restaurantului New Fern, o construcție uriașă, cu acoperiș cărămiziu în mai multe ape, adăpostind câteva terase și o parte din bazar. Masa noastră era deja pregătită, am primit imediat platouri aburinde, conținând feluri tradiționale, mai mult sau mai puțin picante, toate foarte gustoase. Și, bineînțeles, de acum, favorita mea, supa Tom Yum. De băut, am primit apă, sucuri și cafea și n-am remarcat să fi existat băuturi alcoolice pe insulă, chiar de cumpărat. Is de-ai lui Alah copii…
Cu matul plin, la final zic hai să-i tragem și o scurtă vizită, prea scurtă după gustul meu, căci mi-ar fi plăcut să hălăduiesc mai mult prin fața tarabelor si caselor suspendate… La faza asta am apreciat că nu prea știu thailandezii ăștia să-și vândă marfa; să ia niște lecții de la turci sau greci, de exemplu… Doar ce-am apucat să fac câteva poze din mers și chiar și-așa mereu rămâneam în urmă, restul grupului făcând spume, trebuind să mă aștepte…
În fața moscheii (mare și nouă) am zăbovim un pic mai mult, dar n-am intrat. Ne-am plimbat și pe promenada din dreptul școlii, ușile erau deschise, se zăreau înăuntru copiii la lecții. Am sfârșit vizita cu terenul de fotbal plutitor care, în mod ciudat, nu este protejat în părți în nici un fel, astfel că ne-am distrat imaginându-ne cum trebuie băieții să procedeze când scapă mingea în out…
Ice Cream Cave
Numele său, Ice Cream Cave, este derivat din aerul răcoros și oarecum parfumat care circulă în interior, creând o senzație asemănătoare cu răsfățul unei cupe delicioase de înghețată. Și chiar eram bucuros de o preumblare răcoritoare pe la umbră așa că hai după ghid prin tunelul calcaros, ciulind urechile la poveștile acestuia dar și căscând bine ochii la unde pun piciorul.
Aveam să dăm la capătul drumului la o superbă lagună, ascunsă atât de bine încât niciun tsunami n-a afectat-o în vreun fel. Amintesc de tsunami, pentru că cel din 2004 a fost distrugător pentru întreaga zonă. Iar micuțul nostru ghid thailandez a povestit evenimente cutremurătoare, emoționând-ne până la lacrimi. Aici, pe marginea lacului…
Tab Po Beach
Ei, si ca ziua să se încheie intr-un mod plăcut, ultima oprire o facem pe o insulă, Koh Naka Yai, cu o plajă superbă, pentru înot, plajă si relaxare. Pare o practică pentru toate excursiile pe apă ca ultimul popas să fie unul de relaxare si… consum, pentru a susține economia si turismul. Dar nu-i păcat, totul se face in cel mai simplu mod si de bun simt. Si, pana mea, te mai zgârcești acu` după ce tot anul ti-ai mâncat de sub unghie? E Thailanda, doar…
Tinerețe… unde ești?
Cea mai uzitată întrebare pe care am primit-o de la cunoscuți a fost „se merită să mergi până în Thailanda?” Și răspunsul este, din toată inima „Da”! Dar aș avea o sugestie : faceți asta cât sunteți încă tineri! Luați exemplul careului de tinere italience, total relaxate și fără prejudecăți, venite aici numai și numai pentru distracție. E drept că înainte de a-și pune vestele au supt câte o bere, așa la caterincă… Pe drum si-au mai pierdut din haine dar nu și mințile. Bravo lor!
Explicabilă „mustăceala” unora, mai ales că erau cu ale lor de acasă…doar Anas, ghidul ăsta mic, rămăsese cu gura căscată de puteam să-i număr molarii de-a roata. Îi plăcea la „bandit” ce vedea în fața ochelarilor și abia își putea masca „reacția” ținând tava cu fructe mai jos decât era necesar. Italiencele erau pe spate înecându-se într-un râs descurajant la adresa „păcăliciului”.
„Lasă, Anas, taică că bambinele nu caută decât distracția iar tu ai thailandeza ta cu un copil acasă. Parcă așa spuneai?” Cam in felul ăsta am încercat să-l consolez pe „mărunțel” la despărțirea de pe pontonul Por Pier…Deci fraților, mergeți cu brațele deschise în Thailanda, de preferat cât mai repede. Nu ca mine – mai interesat de prețul la un masaj decât de alte alea. Bine, că și la masaj parcă, parcă am simțit ceva când eram pe burtă. Când m-am întors am constatat că era doar o părere…
spre culmi, dus-întors 
💜
ApreciazăApreciază