Am lăsat pe ultima sută de metri explorarea insulei de poveste, gazda noastră pentru cele 10 nopți thailandeze. Părea cea mai lejeră deplasare, asta și pentru că preluarea de la hotel se făcea undeva pe la 10.00. Dar n-a fost așa. Insula-i mică și pentru a umple timpul ne-am cam învârtit in cerc, cu multe opriri pentru obiective diverse. Prima acțiune avea să fie „aruncare cu privirea” de pe un deal.
Karon View Point
Așa cum îi spune și numele, este un punct de belvedere la care ajungi daca nu amețești de la cele câteva zeci de curbe strânse. Toyota icnea și tremura din toată tăblăria, dar a ajuns în vârf, nu inainte de a se opri puțin mai jos să coboare un japonez cu trei aparate legate de gât. Asta plătise să călărească elefantul și, cum traseul lui se făcea în ceva timp prin pădure, restul din mașină am urcat la view point pentru poze. O priveliște minunată se deschidea în fața noastră, până departe în Patong. La coborâre am preluat japonezul care avea urgent nevoie de o baie după ce se frecase de elefant.
Elephant Camp
Asta cu elefanții e o chestie basic pentru toate excursiile – dar una e să te tragi în poză cu pachidermul și alta e să-i sari în spate. Poate el nu vrea sau n-are chef, te-ai întrebat? Se spune că multe astfel de tabere sunt populate cu animale abuzate sau bolnave, având o viață mai bună aici. Așa o fi, dar de la decăderea semeției uriașului până la trasul în poză ca maimuța e drum lung si are tot un scop comercial.
Sunt legați cu lanțul de picior și îndopați cu banane „scumpe” toată ziua pentru a sta la poză. Ba îți mai dau și cu trompa pe la nas, asta dacă-l „cinstești” pe-al de se ocupă de el. E o experiență care trebuie trăită, trecând peste tot ce se spune despre ei și peste mirosul ce-l emana la fiecare respirație. Dar nu recomand călărirea din motive lesne de înțeles.
Big Buddha
După experiența cu elefanții, tot microbuzul puțea a balegă. Ne tot foiam să vedem în ce călcasem. Japonezul călăreț era în fundul mașinii, pe ultimul loc, și desfăcea al doilea set de șervețele umede. Probabil pentru „purificare”, ghidul zicea că următoarea oprire e la marea statuie a lui Buddha.
Statuia de marmură albă are vreo 50 de metri si este vizibilă aproape de pe toata insula. A început să fie construită după tsunami-ul din 2004, ca un omagiu adus zeului suprem de cei scăpați si pentru a feri locul de alte dezastre. Încă se mai construiește prin interior si cred că spre final va fi una dintre cele mai mari atracții turistice.
Chiar dacă este mult prea turistic, vizita locului se face având la baza respectul dogmelor religiei lor, cu respect si considerație pentru cei ce se închină aici. Iar de pe terasă se poate face un tur vizual de 360 de grade asupra insulei.
Experiența nu este completă daca nu treci in revistă si colonia de maimuțe, aciuite pe aici si datorită milioanelor de gură-cască ce le dau papa. Si dacă nu le dau, fură ele când nici nu te aștepți, așa că mare grijă cu lucrurile. Odată ce te-au ochit, sar câte 3-4 pe tine si te „chelesc” de ce duci in mâini sau la vedere.
Tiger Park
O altă oprire, din păcate prea scurtă, o facem la tigrii. Pentru o sumă de bani, destul de mare, stai la rând ca sa intri in țarc cu tigrul pentru poză. Animalul e „îmblânzit” de medicamente si cu un dresor alături așa că nu se supară dacă-l tragi de coadă. Să vadă pe Insta si neamul tău ce viteaz ai devenit prin Thailanda, tu ăla care nu tai nici măcar un pui de găină.
Priviți si aici la „panarama” asta de indian :
Wat Chalong
Templul Chalong, construit la începutul secolului al XIX-lea este cel mai mare dintre templele din Phuket și cel mai vizitat. Pelerinajul la templu se face pentru a omagia si pe cei doi călugări fondatori care au condus rebeliunea chinezească din 1876. Este multă istorie intre zidurile templului pentru cei avizați iar pentru ceilalți niște imagini superbe.
Cea mai recentă clădire de pe terenul Wat Chalong este un „Chedi” înalt de 60 de metri care adăpostește o așchie de os de la Buddha. Clădirea este una somptuoasă, pe trei nivele, iar pe terasa ultimului etaj mi-am fript tălpile pe gresia înroșită de soare. Crocsii rămăseseră la intrare si cum erau aproape noi aveam o temere că nu-i mai găsesc. Asta si pentru că făcusem o poză cu spatele la statuie, iar Buddha nu iartă…
Aici, in acel glob de sticlă se vede un os care ar fi aparținut lui Buddha.
In partea opusă, intr-o altă clădire, se oficia o ceremonie religioasă din care n-am înțeles mare lucru. Dar nici nu am insistat, fiind mai mult atras de niște zgomote dubioase si un fum ca de incendiu.
Ghidul spusese pe drumul încoace câte ceva despre alcătuirea templului si reținusem că este si un crematoriu. După fumul si mirosul iscat, bănuiam profan că băgaseră „marfă”. Dar de ce pocneau așa ca popcornul?…
Alarmă falsă! Evident, cunoscătorii știu faptul că ofrandele budiste constau in cutii de artificii, pe care tu le înmânezi unuia de le arde intr-un furnal de cărămidă. Ca un pomelnic. Ei, mult zgomot pentru nimic…zic eu dezumflat, atât de aproape să descopăr apa caldă.
La albine
Am mai făcut un popas la o ferma de albine – cu degustări de fagure si o grămadă de explicați. Nu diferă de ce e la noi, numai că omuleții ăștia sunt parcă mult mai dedicați meseriei. E si miere de cumpărat dar când am văzut ce preturi bagă, am zis pas. Parcă nici gustul mierii lor nu te dă pe spate.
Sir Phuket – cel care si-a pus amprenta asupra insulei.
Fabrica de caju
După ce trecusem pe la un magazin de bijuterii in holul căruia am „servit” tratația stipulată in programul excursiei – suc si biscuiți, apă rece si cafea – am intrat la o manufactură de caju. O fată spărgea nucile la o presă rudimentară iar prezentarea produsului finit se făcea cu degustare. Puteai mânca la alune până crăpai, unele sărate, altele mai mult sau mai puțin picante. Oricum ei nu ieșeau in pierdere că vindeau apa de 0,5 cu 100 bath. Mai era si un magazin de suveniruri cu preturi așa si așa.
Old Phuket
Ultima parte din zi am petrecut-o in Phuket, orașul vechi, pentru a admira o parte din frumusețile lui. De toate felurile. Faptul că am fost lăsați de capul nostru in preumblare a contat foarte mult si a ajutat la cufundarea in peisaj. Simți altfel totul chiar dacă știi că la ora cutare trebuie să fii in microbuz. Așa că hai la pas, cu nările-n vânt si ochii roată prin centrul istoric al orașului.
Dacă ați aruncat o privire prin fotografiile de pe Instagram ale orașului vechi din Phuket, sunt șanse mari ca cele mai multe dintre ele să fi fost făcute pe Thalang Road. Această stradă pietonală, care găzduiește Phuket Sunday Walking Street Market în fiecare săptămână, este uluitoare si pitorească.
Casele chino-portugheze pastelate în toate nuanțele diferite mărginesc porțiunea de aproximativ 650 de metri. Aici veți găsi totul, de la magazine de tip boutique și galerii de artă până la cafenele contemporane și restaurante tradiționale din sudul Thailandei. Un loc remarcabil este Kopitiam, o cafenea influențată de Peranakan, decorată cu fotografii de epocă din Phuket.
Evident ca sutele de tarabe cu mâncare fac deliciul acestei străzi si te fac să te oprești parcă lovit de o foame mondială. Miroase si arată in mare fel iar faptul că bucățica aia este pregătită in fata ta si e la un metru distantă te face să încerci. Si mai încerci una…si încă una! Păcat că aveam numai un stomac dar si așa, înainte de a-l umple lăsați papilele să-si ducă dansul pană la final.
Si asta e o parte din Thailanda!
spre culmi, dus-întors 