Lângă Jibou, în județul Sălaj, vei găsi unul dintre ele mai frumoase locuri de la noi din țară. Este un loc magic, plin de povești incredibile legate de zmei și de cucerirea lor pe acest tărâm de basm. Este vorba despre Grădina Zmeilor, rezervația naturale cu peisaje desprinse parcă din altă lume.

Aflată la 70 de kilometri de orașul Cluj-Napoca, întinsă pe cinci hectare, rezervația este supranumită și „Meteora României” grație formațiunilor geologice atipice de aici. Deși are dimensiunile mai reduse, este comparată cu celebra Meteora din Grecia, și are, în schimb, mai multe legende. Totodată, fiecare stâncă din Grădina Zmeilor poartă un nume. „Eva”, „Căpitanul”, „Zmeul şi Zmeoaica” sunt câteva dintre denumiri.

Numele formațiunilor bizare formate prin acțiunea înghețului-dezghețului, vântului, a apei și a proceselor gravitaționale sunt Cătanii, Zmeul și Zmeoaica, Moșu, Călugării, Căpitanul, Soldații, Eva, Dorobanțul, Degețelul și Sfinxul.

În partea cea mai vestică a grădinii, mai mari, separate una de alta, sunt două stânci gemene. Sunt Zmeul şi Zmeoaica. Se spunea că aceste pietroaie se opreau zmeii să se odihnească atunci când mergeau după sare la Dej

Printre legendele care sunt legate de această rezervație se numără și cea în care această zonă era casa unor zmei ce furau fetele oamenilor. Într-o zi, unul dintre ei a furat soarele de pe cer, însă un voinic a decis să îi înfrunte, iar după ce l-a învins, a găsit soarele şi l-a aruncat sus pe cer. Cu toate că ceilalți zmei au venit să îl ajute, au fost orbiţi de strălucirea neaşteptată. De asemenea, una dintre fetele eliberate a rostit asupra lor o vrajă, iar zmeii au rămas acolo, transformați în stane de piatră.

O altă legenda spune povestea fetei Cătanii. „La noi, cătane li se spune la femeile mai rele – li se spune așa pentru că sunt autoritare și au pretenții de comandant. Legenda spune că, o astfel de femeia avea o fată, care s-a îndrăgostit, împotriva voinței mamei sale, de un soldat. Cum fata nu a renunțat la iubirea pentru tânărul militar, mama – cătană a blestemat-o să se transforme în stană de piatră.

Mai sunt și alte legende născute acolo, în grădină. Un cioban povestea că pe peretele stâncos din care s-au desprins stâncile curgeau șiroaie de apă roșiatică. Li se spuneau «Sângele ţigănaşului frumos». Se pare că un tânăr ţigan s-ar fi împușcat acolo cu o armă găsită în vechea mină. Fugea, pare-se, de poliție și, decât să fie prins, a preferat să își ia viața.

Rezervația și-a căpătat numele de Grădina Zmeilor prin anii 70. Până atunci s-a numit Dumbrava, că era o zonă împădurită, sau Chieturi, pentru că acolo se încheia pădurea”. Din anul 2000, Grădina Zmeilor este rezervație naturală și reprezintă un ansamblu neregulat de stânci, formate aici prin desprinderea unor blocuri sau compartimente de gresii din dealul Închieturi.