Până la finalul lui `89, biserica fortificată din Dobârca era cu adevărat un monument istoric. Lăcașul de cult era frecventat de comunitatea de sași din localitate, majoritară la acea vreme. Românii erau doar câțiva, să-i numeri pe degete, și trăiau foarte bine alături de sași. Apoi raportul s-a inversat, dar românii tot minoritari au rămas.

Veche de 800 de ani, biserica a trecut prin multe de-a lungul anilor, inclusiv un incendiu devastator. A fost refăcută și a rămas în picioare, până când dezinteresul și lăcomia au adus-o la ruină. Lăcașul de cult a ajuns într-o stare avansată de degradare după plecarea masivă a sașilor din 1989. De atunci, nimeni nu s-a mai ocupat de întreținerea bisericii.

A urmat o perioadă de incertitudini, de mișcări ale populației locului ca în multe zone din țară. Sașii au plecat, iar în locul lor au venit alții, cu alte „valori”. Aștia au cătat cu un ochi către biserică, experți în evaluarea imobiliară, și au constatat că mai are multe de oferit. Gratis! Iar după epuizarea bunurilor de oarece valoare, au crezut de cuvință că și animalele lor au dezlegare de a rumega sub bolțile gotice.

Era prea de tot așa că trebuiau luate măsuri. Teoretic, biserica a fost închisă și asigurată pentru timpuri mai bune. Dar hoții au reușit totuși să intre, spărgând lacătele sau chiar dărâmând zidurile. În urma lor a rămas prăpăd. Nici măcar sfântul altar din care citea popa nu a scăpat de vandali. Iar ce nu s-a furat a fost distrus sau spart și vândut pe bucăți. Există mărturii cum că prin târgurile sibiene erau la vânzare, pe lângă țoale de Jermania, obiecte de cult cu proveniență autohtonă.

 Reprezentanții Direcției de Cultură Sibiu dau vina pe problemele juridice întâmpinate de-a lungul timpului. Nu era definit clar cine este proprietar ; fie Biserica Evanghelică, fie administrația locală din Miercurea Sibiului. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate spune cine este direct vinovat pentru starea în care a ajuns lacașul de cult. În cele din urmă există deja o procedură legală de preluare în administrare și în proprietate a clădirii de către Biserica Evanghelică.

 Reprezentanții Bisericii Evanghelice spun că în acest moment există mai multe asociații care se interesează de soarta monumentului. Refacerea lui nu va fi însă deloc ușoară. Vorbim mai întâi nu de restaurare și de renovare, ci de lucrări de reparații urgente și de lucrări de consolidare. Chiar și în cele mai optimiste scenarii, va dura cel puțin 2 ani până când structura Bisericii va fi refăcută. E nevoie apoi de lucrări de restaurare și mai ales… de bani.

Si ca un amănunt; dacă treceți prin zonă și doriți să vedeți dezastrul, înarmați-vă cu îngăduință pentru comunitatea locală și grijă mare la cerberii lătrători, în număr mare și înfometați, în ton cu stăpânii lor. Eventual urcați cu mașina pe cea de-a doua intrare spre locul în care liniștea multor generații de sași a fost grav tulburată în ultimii ani. Și nu numai liniștea…