Despre China, despre ce am trăit acolo, despre lumea aparent similară cu a noastră și totuși ATÂT de diferită, despre cel mai puternic șoc cultural pe care l-am avut până în prezent, despre tot ce citisem despre perioada lui Mao Zedong și comunism aș putea scrie romane, nu doar articole. Poate într-o zi. Acum, însă, vreau să îți povestesc cum m-am organizat pe cont propriu pentru prima mea călătorie în China, din care m-am întors recent.

Cât de greu este să te organizezi pe cont propriu în China? Extrem de greu sau aproape deloc greu. Ce face diferența? Nevoile tale și cum te pregătești înainte de plecare. Oriunde în lume, odată ajuns într-o țară complet străină și fără cazare sau internet, știam că mă pot descurca și fără pregătire. Ei bine, oriunde în lume, dar nu în China. În China, ori îți faci temele bine de acasă, ori acolo, în loc să te bucuri de experiență, te vei chinui să supraviețuiești, riscând să nu ai acces la nici cele mai basic lucruri și servicii.

Așa cum poate știi, China nu se laudă doar cu the Great Wall of China (care e minunat, musai de văzut într-o viață!), ci și cu the Great Firewall of China. Asta se traduce prin faptul că în China este banat accesul la tot ce înseamnă normalitate pentru noi: orice serviciu Google, rețelele sociale, Youtube, Netflix, mail. Adică e aproape imposibil să lucrezi la distanță din China, să postezi pe rețele sociale și chiar să comunici cu cei de acasă. Sigur, internetul este bun și este Wifi mai peste tot. Păcat că asta pe tine nu te ajută la nimic.

Sistemul de plăți este, de asemenea, diferit. Pentru mine este cel mai inteligent și extraordinar sistem întâlnit în vreo țară. Dar și pentru acela trebuie să te pregătești de acasă. Limba este și ea o piedică, am întâlnit foarte puțini chinezi care vorbesc engleză dar, dacă ai mai călătorit prin lume, sigur te vei descurca, limbajul semnelor și al nevoilor este, până la urmă, universal.

Mult timp, o barieră în vizitarea Chinei a fost și obținerea vizei. De la sfârșitul lui 2024 nu mai e cazul. Viza e gratuită, se ia pe aeroport la sosire, iar vameșul îți aplică ștampila după un scurt interviu, fotografiere și amprentare. În prealabil, se completează din avion un mic formular basic pe care-l introduci în pașaport. Ei ne-au dat viza gratis, noi încă nu…

Aplicații

VPN–ul este foarte, dar foarte important, dacă dorești să ai acces la aplicațiile interzise. Multe VPN uri sunt depistate în China și banate. Ce a funcționat ieri cuiva, mâine poate să nu funcționeze altcuiva. Și am testat asta pe propria piele. Am citit și răs-citit, am pus întrebări și, într-un final, am instalat 3 VPN-uri, atât pe telefon. 1 VPN cu plată – Nord VPN și 2 fără plată – Proton VPN și Hide.me VPN.

Pentru mine a fost un fail total. Nu a mers niciunul. Pe telefon, în primele zile, a mers puțin de tot Proton VPN, cât mai primeam câte un mesaj pe Whatsapp sau o notificare pe Instagram și, uneori, rar și greu se trimitea și răspunsul meu. Toate cele 3 VPNuri mi-au fost recomandate de persoane care le folosiseră recent și au funcționat. Indiferent ce VPN vei alege (și recomand să alegi mai multe), asigură-te că le-ai instalat de acasă și că totul este (teoretic) funcțional dinainte să pui piciorul în China.

Concret, nu ai nevoie de VPN ca să ai acces la internet, te poți conecta la orice WIFI și fără VPN. Însă, te asigur, nu vei avea ce face cu internetul ăla. Nimic din ce folosești tu zi de zi nu poate fi accesat fără VPN. Te vei uita pierdut în jur, la o lume în care nu mai știi ce să faci fără Whatsapp, Youtube și Mail.

Cartela telefon. Roamingul este totuși costisitor în China, așa că trebuie luată o cartelă SIM locală, fapt puțin mai complicat. Salvarea pentru mine a fost eSIM-urile luate de pe Trip.com. Recomand această aplicație, de unde, pe lângă diferite eSIM-uri, am mai luat și zboruri interne sau trenuri. Cei 20 GB au fost arhi-suficienți pentru cele 16 zile petrecute în China.

ALIPAY. Pe cât de complicată este China din anumite puncte de vedere, pe atât de simplă este din altele. Iar ceea ce simplifică teribil totul în China este magica aplicație Alipay. Alipay este bun la toate – poți face plăți absolut (dar absolut!) oriunde, prin Alipay îți iei cazare, rezervi transport, chemi taxi, intrări la obiective turistice, comanzi food delivery, citești articole despre diverse destinații, Alipay has it all.

Nu am folosit niciun ban cash și nici nu aș fi avut unde. Tot ce trebuie să faci este să atașezi un card aplicației iar plățile se fac instant. Eu am atașat Revolutul, nu am avut comisioane (au fost câteva, puține, situații în care a fost un comision foarte mic) iar conversia a fost la cursul BNR. Genial! Cu Alipay fie scanezi tu un cod și introduci suma necesară, fie ție ți se scanează codul tău personal și se ia direct suma. Este cea mai smart și intuitivă și ajutătorare aplicație pe care am folosit-o în viața mea.Veți râde, dar inclusiv cerșetorii (ăia foarte puțini) cerșesc cu Alipay. Ei nu îți întind mâna, ci îți întind codul QR. Asta da evoluție!

WECHAT. WeChat este WhatsApp-ul lor, foarte asemănător cu al nostru din multe puncte de vedere și pe care e ideal să îl ai instalat dacă ești împreună cu cineva, deoarece nu ai nevoie de VPN pentru a comunica. Este puțin mai greu să îl instalezi, în sensul că, pentru a avea acces la el, orice nou utilizator trebuie să fie aprobat în sistem de un utilizator existent care îndeplinește numeroase condiții, precum are WeChat de minim 6 luni, nu a aprobat alt utilizator în ultima lună, a făcut nu știu ce plăți etc. Deci, practic, ai nevoie de un chinez ajutător. Eu l-am găsit încă din țară – vânzător la un magazin chinezesc. WeChat poate fi folosit și pentru plăți, ca și Alipay. Majoritatea comercianților au ambele coduri, și de WeChat și de Alipay.

DIDI. Didi este Uberul din China și este absolut incredibil de ieftin. Tot prin Alipay se face plata și la Uber. Este sigur, a venit foarte rapid de fiecare dată și nu am avut nicio problemă. La început credeam că îl voi folosi în caz de forță majoră, dar, într-un final, am mers de mai multe ori cu el. Se poate lua și taxi, care este puțin mai scump, dar tot accesibil.

HĂRȚI. Amaps este Google Maps-ul lor. E foarte mișto, e smart, îți spune ce mijloace de transport să iei, cum să combini, cât costă, când aștepți autobuzul îți arată inclusiv unde este pe traseu însă este doar în chineză. E puțin mai complicat să te descurci cu el, mai ales dacă ești o persoană incapabilă să se orienteze. Dacă ai VPN bun merge și Google Maps însă nu îți arată distanțele cu acuratețe deloc, mai mult te încurcă.

TRADUCĂTOR. Deși mi-am instalat câteva aplicații de traduceri, nu le-am folosit mai deloc. Era destul de complicat, deoarece eu scriam un cuvânt, iar aplicația dădea 20 de variante. Chineza este o limbă tonală, astfel că multe cuvinte au 5 înțelesuri bazate pe tonuri diferite . În mare parte a timpului ne-am descurcat cu un traducător vocal, oricum și ei aveau asta pe telefon, deci comunicarea s-a simplificat foarte foarte mult.

Dacă pleci de acasă cu aplicațiile de mai sus instalate, deja ai rezolvat 80% dintre problemele pe care le-ai putea întâmpina în călătoria pe cont propriu în China.

Cât de safe este să călătorești pe cont propriu în China?

Aproape ireal de safe, aș putea spune. Glumesc, însă anumite persoane ar putea fi intimidate de controalele constante care se fac în China. Este FOARTE important să porți mereu pașaportul cu tine. Ai nevoie de el în locuri bănuite și nebănuite. Sau, ți se poate cere, pur și simplu, să te legitimezi pe stradă. Am avut bilete on-line cumpărate prin Alipay la aproape orice (intrări, muzee, trenuri), dar nicăieri nu îți cerea biletul fizic sau on-line ci pașaportul. Peste peste tot. Nu se poate achiziționa niciun bilet generic, ci doar cu număr valid de pașaport.

Sunt camere de luat vederi peste tot. Cred că îți poți lăsa geanta, telefonul, orice, oriunde și când te întorci sunt neatinse. Nu m-am simțit în pericol niciodată. Așa cum ai control la aeroport ai și la metrou și la gară și la unele obiective turistice. La majoritatea, de fapt, cel puțin la cele foarte turistice. Ți se verifică tot ce ai prin bagaje. Fiecare sticlă de lichid este pusă într-un tester. Dacă intri pe poarta de security check cu o băutură în mână se verifică dacă nu este alcool.

La un check ne-au luat tubul de spray, că este riscant să urc cu el în tren, la altul bateria externă, care era puțin lovită și au zis că e risc să explodeze, iar la altul un iaurt cu cereale că stătuseră îndesat tare în bagaj și le părea lor că o să curgă. Le-am explicat că dacă curge, hainele mele din troller se murdăresc. Nu, și nu (oricum, nu au cedat la nimic, niciodată, când vine vorba de controale). Ba mi-au zis, la mișto, că oricum nu par să am nevoie de el. Na, cu traducătorul explică-le că rotunjimea vizată o am de la mâncarea din România și nu de la orezul lor. Vezi de treabă. Și-au mai cerut scuze de câteva ori și duși au fost cu iaurtul meu.

Sunt foarte scrupuloși cu absolut fiecare lucru, nimic nu pare făcut de mântuială și nu acceptă excepții. La un moment dat poate deveni enervant dar, din punctul meu de vedere, avantajele sunt infinit mai multe decât dezavantajele. Pentru tine, ca turist, desigur.

Costurile unei călătorii pe cont propriu în China

https://www.facebook.com/reel/1151119116909915

China are o înțelegere în plină desfășurare cu Ungaria, așadar poți găsi bilete de avion la prețuri incredibil de ieftine din Budapesta spre diverse orașe ale Chinei și împrejurimi. Eu am luat biletul de avion cu ceva timp înainte și încă nu îmi vine să cred cât a costat – 510 Eur dus-întors, cu bagaj de cala, mese și băuturi all inclusive. Cazările au prețuri foarte bune și ele și, de asemenea, transportul. Ce a tras mai mult la costurile de transport nu a fost, culmea, metroul sau Didi-ul, ci trenurile de mare viteză. Pe segmentele alese de mine, prețul unui tren de mare viteză a fost cam 100 USD, preț mic pentru ce oferă. Recomand cel puțin o astfel de experiență. Alternativa sunt trenurile normale care, desigur, fac mult mai mult.

Dacă avionul, cazarea și transportul au fost cât se poate de accesibile, ce am simțit eu că mi-a afectat bugetul au fost intrările. Peste tot am plătit intrare și după fiecare intrare mai veneau niște alte plăți pe servicii opționale care, de fapt, nu erau opționale deloc. Prețurile nu erau mari, însă vizitând câte ceva în fiecare zi, s-au adunat. Și aceste costuri sunt justificabile, în sensul în care peste tot este extrem de curat și foarte bine organizat.

China este o destinație deosebită. Atipică. Intimidantă. Dar accesibilă (și) pe cont propriu dacă te documentezi de acasă și îți raportezi așteptările la realitatea de acolo, nu la realitatea ta. Vorba ceea, „Dacă mergi într-o țară străină și te aștepți să dormi ca acasă, să mănânci ce mănânci acasă, să cunoști oameni ca cei de acasă, nu mai bine stai tu acasă?”. Iar China este exemplul ideal pentru acest lucru. Mi-e dragă țara asta pe cât de tare mă doare istoria lor, mă încântă prezentul, care evoluează într-o manieră super digitalizată. Dar tu, turistul, călătorul, vei întâlni oameni buni, dornici să te ajute, calzi, receptivi și cu o deschidere extrem de mare în parcursul tău. Eu sunt aici să te ajut, dacă dorești să te organizezi pe cont propriu și ai întrebări.