Trecând prin Ciacova, nu se putea să nu punctez în câteva cuvinte și imagini locul respectiv și nu doar așa pentru a bifa încă un orășel. Din capul locului trebuie să spun că m-a întâmpinat o localitate în plin proces de reconstrucție, cu o piață centrală desfundată total și cu faimosul turn umbrit de schele. Ba mai era și o amenințare de furtună, cu vânt puternic ce ridicase praful în rotocoale, de-mi intrase-n nas, urechi și alte cele.

  Ciacova e un orășel mic nu departe de Timișoara, numit așa după o familie maghiară ce a ridicat aici, prin sec XIV-lea, o cetate. Istoria locului e mult mai complexă dar pentru asta există internet așa că nu insist, mai ales că și eu tot de pe acolo mi-am luat informațiile.

Chiar nu știam de orășelul asta, nu-mi atrăsese atenția cu nimic, nu învățasem la geografie, nimic, nimic. Da acu` sincer, câți din Banat sau Ardeal știu câte ceva de…Motru? Ai? Sau greșesc aici, pentru că aproape jumătate din Motru s-a mutat în… Timișoara. Acum sunt bănățeni, nu?

  Mi-a atras atenția o matahală de biserică în stil gotic, desigur romano-catolică, atât de mare că a trebuit să trec pe stradă cealaltă ca s-o prind în poză.

  Mi-am băgat nasul printre gratii să prind câteva imagini, dar n-am descoperit ceva deosebit, biserica înscriindu-se în standardele cunoscute. Ce-i drept e frumoasă și cum am mai spus…impozantă.

  Am ajuns și la faimosul turn, “cula” cum îi zic localnicii, o ultima mărturie din ce a fost odinioară o vestită cetate.

Și acesta se află în plin proces de reabilitare, fiind îmbrățișat de schele pe toate laturile. De fapt, toată zona era un șantier, trebuind să ai grijă pe unde pășești, cum te apleci și când e nevoie să sari peste tot felul de obstacole. Speram să simt o emoție aparte vis-a-vis de vechimea și importanța donjonului, dar, paradoxal, mă simțeam mai mult în pielea unui diriginte de șantier căruia îi fugiseră muncitorii la meci.

Am părăsit un orășel amorțit de week-end-ul abia început, cu trecători rarefiați ca stratul de ozon, desfundat de lucrări începute parcă fără noimă și oarecum apocaliptic sub amenințarea furtunii. Ciacova rămăsese tot mai în urmă, cu istoria ei atât de lungă și prea puțin cunoscută. După trecerea prin târgul ăsta vechi de câmpie mi-am propus să-mi fac timp pentru a citi mai mult despre istoria atât de zbuciumată a Banatului.