Manualele vechi de istorie – acele culegeri de basme romantice scrise pentru oameni mai naivi decât noi – pretind că în China antică zeii și muritorii stăteau la aceeași masă. Împărțeau orezul, depănau amintiri și clădeau un tandem spiritual perfect. Între timp, istoria a mai trecut o clasă. Astăzi, zeii și muritorii nu mai împart nicio masă, ci un plan de afaceri administrat de un comitet de management extrem de vigilent. Iluminarea se facturează la minut, karma are nevoie de mentenanță trimestrială, iar compasiunea divină a fost dotată preventiv cu sticlă antiglonț. Să nu fie cu banat.
Noi, occidentalii, avem această suficiență intelectuală, ochelari de cal cultivați cu mândrie, prin care decretăm că chinezul e bun doar să prășească varză la hectar. Când auzim de grădini zen, cascade asimetrice și rafinament peisagistic, ne scoatem pălăria exclusiv în fața japonezului. Greșit. O prejudecată de doi bani. Centrul Budist Nanshan de pe insula Hainan îți demonstrează că atunci când chinezul își pune ambiția și primește buget de la partid, îți trântește un feng shui de-ți stă mintea-n loc și mâța-n coadă.
Toată această mega-structură a apărut dintr-un motiv nobil: celebrarea a două milenii de budism pe pământ chinezesc. Doar că în China, evlavia nu se manifestă discret, cu o lumânare de ceară curată și o rugăciune șoptită în barbă. Nu, acolo smerenia se măsoară în tone de ciment și se execută în stil faraonic. Dacă ai trecut cu avionul prin zonă, e imposibil să o ratezi; se vede din stratosferă. În mijlocul mării, pe o insulă artificială – pentru că de ce să lași natura să-și facă de cap când poți să torni tu niște beton binecuvântat? – tronează o statuie de 108 metri a zeiței Guan Yin. Are un piedestal format din exact 108 petale de lotus. Nici 107, nici 109. Disciplină de fier, tată. Nu ne jucăm cu numerele sacre când avem audit la sfârșit de lună.
Cea mai înaltă statuie a lui Guanyin din lume.
Zeița are și un rol administrativ-meteorologic: să apere insula de taifunuri. Sincer, la cum arată mamutul, cred că furtunile o ocolesc politicos, de jenă. Are trei fețe orientate strategic spre punctele cardinale. Una se uită după pericole, celelalte două supraveghează probabil fluxul de turiști cu portofelele doldora. În mâini ține un rozariu, o carte și o floare de lotus – simboluri pentru compasiune, înțelepciune și gânduri pure. Totuși, mândria supremă a constructorilor nu e iluminarea pelerinului, ci un complex de inferioritate rezolvat ingineresc: Guanyin a lor e cu 15 metri mai înaltă decât Statuia Libertății din New York. Să fie primit!
Zona culturală a budismului Nanshan sau Templul Nanshan.
Parcul e imens, o întindere de 50 de kilometri pătrați unde riști să-ți irosești ziua toată pe alei. Intrarea în acest mall spiritual se face grandios, prin „Poarta Cerească a Non-dualității”. Acolo te întâmpină un păun care, conform specialiștilor locali în metafizică aplicată, îți garantează succesul în afaceri. Evident, ce altceva să caute un creștin – mă rog, un budist – într-un templu, dacă nu creșterea profitului brut? Lângă el e „Gongul Dorințelor”. Dai cu bota, sună a gol, iar Universul îți trece doleanța pe o listă de așteptare lungă cât o zi de post, undeva între un credit la bancă și mântuirea sufletului.
Gongul Dorințelor al Centrului Budist Nanshan.
Cum n-aveam de gând să facem doar un simplu pelerinaj, am activat planul de avarie: găsirea relicvei supreme. Puțini știu de ea. O versiune de buzunar a zeiței amintite, dar turnată în aur masiv. Pe drumul spre ea, dai de un ulcior de piatră uriaș, cât o vilă cu două etaje. Legenda spune că e plin cu apă sfințită și că zeița stropește poporul cu ea pentru fericire. În realitate, cred că e un rezervor excelent pentru irigarea spațiului verde, dar dă bine în pozele de pe Instagram.
„Urciorul Purității”.
Și am ajuns la templul principal, la miezul afacerii. Aici locuiește adevărata vedetă a parcului: o statuie de trei metri, realizată din peste 100 de kilograme de aur și argint, încrustată cu diamante, rubine, safire și smaralde. La gât are mărgele de corali, iar pe frunte îi strălucește un rubin cât o farfurie. Ca bonus dogmatic, în interior s-ar afla particule din cenușa lui Buddha Shakya Muni. Omul a trăit prin secolul al VI-lea înainte de Hristos, a propovăduit renunțarea la bunurile lumești, iar acum probabil se închină singur, în mormânt, văzând în ce opulență de tip VIP-manelist a fost parcat.
Desigur, nu te poți apropia. Zeița milostivirii e protejată de un ecran de sticlă antiglonț. Nu de alta, dar milostivirea o fi ea gratuită și nelimitată, însă aurul e scump și naște ispite chiar și sub ochiul vigilent al Partidului.
Dar geniul absolut al managementului chinez se dezvăluie abia pe pereții din spatele statuii. De la podea până la tavan, mii de nișe adăpostesc replici miniaturale, aurite, ale zeiței. Și acum, atenție la oferta de sezon: contra unei sume care îți curăță contul curent, poți închiria o astfel de mini-zeiță pentru un an de zile. Un fel de Netflix spiritual, un abonament anual la protecție divină. Plătești taxa, iar divinitatea te păzește prin cloud, de la distanță. Dacă anul viitor nu mai ai bani de abonament, presupun că sistemul îți dă automat un update de karmă negativă și te lasă în baza de date la secțiunea „păcătoși restanțieri”.
Dacă bugetul tău nu se ridică la standardele acestui budism corporatist, nu dispera. Chinezii au soluții și pentru clasa socială inferioară. Pentru fericire și noroc ieftin, poți să faci ce face tot poporul: legi o panglică roșie de un copac. E mai accesibil, iar copacul nu îți cere chirie anuală și nici nu indexează prețul cu rata inflației. Totuși, ca o ironie supremă, acest templu ticsit cu aur e singurul loc din tot parcul unde trebuie să mai plătești o taxă suplimentară de 20 de yeni doar ca să intri să te uiți la vitrină. Nimic nu e moca sub soare, mai ales iluminarea.
Piața Guanyin
La final, statistica ne bate pe umăr triumfătoare: 4 milioane de vizitatori pe an. Noi am ratat „Valea Longevității”, unde cică trăiesc mii de oameni de peste 100 de ani – probabil pentru că n-au avut bani de abonament la statuete și au fost obligați de sărăcie să trăiască simplu și curat. Plecăm însă împăcați. Am învățat o lecție mare: dacă ai destui yeni, poți să-ți treci și divinitatea pe persoană fizică. Cel puțin pentru un an de zile, până expiră contractul.
