Acum 40 de ani. Anii ’80. România comunistă.
Te însurai simplu. Aveai 20 de ani, o vedeai pe fată la CAP, punând ceapă, aplecată în unghi ascuțit. Avea două cozi și o găleată. Îți plăcea. Te plăcea și ea că aveai bicicletă Pegas și maică-ta făcea cozonac bun. Mergeai la tac-su, îi duceai o sticlă de rachiu făcut în cadă și ziceai: „Ne luăm, nea Vasile”. Și nea Vasile zicea: „Luați-vă, mă, că n-am cu cine săpa via”.
Nuntă? 100 de oameni într-o curte, lăutari bruneți care cântau „Se mărită Mona mea” de 7 ori, o mireasă cu voal din perdea de Pașcani și un tort făcut din biscuiți și margarină. Cadouri? Două fețe de pernă, un covor oltenesc, trei găini și un porc viu. Și gata. A doua zi te trezeai însurat pe viață. Divorț? Doar dacă fugea vreunul cu circul sau cu secretarul de partid. Frica de gura lumii era mai mare decât frica de nevastă.
Acum? Azi?
Azi tineretul nu se mai însoară. Azi tineretul are un „proiect de cuplu”.
El are 34 de ani, ea are 29. Se cunosc pe Tinder, își dau match după 3 luni de ghosting reciproc. El e antreprenor în crypto, ea e specialist în „wellbeing și content creation”. Stau împreună 4 ani în chirie în Cluj, au un motan cu anxietate și o plantă Monstera.
Înainte de nuntă au: ședință foto de logodnă în Santorini, contract prenupțial făcut la notar, terapie de cuplu, analiză de compatibilitate pe astrogramă și un Excel cu bugetu’.
Nunta? Nu se mai cheamă nuntă. Se cheamă „eveniment”. 400 de oameni, dar toți „oameni faini, cu vibe”. Mireasa nu mai are voal, are rochie de 3.000 de euro, decupată, că „vrea să se simtă EA”. Mirele are costum bej și adidași, că e „nonconformist”. În loc de „Casa de piatră” se jură că „își promit să-și respecte spațiul personal și să crească împreună”. Lăutari? Un DJ care pune techno balearic și Coldplay.
Nașul nu mai e naș, e „mentor spiritual”. Soacra nu mai vine cu sarmale, vine cu un discurs despre limite sănătoase și traumă transgenerațională.
Cadouri? Bani în plic, dar cu QR code. Și un fond de investiții pentru lună de miere în Bali… ca să-și caute sinele.
Și cel mai frumos: după nuntă, nu se mai zice „s-au luat”. Se zice „și-au oficializat relația”. Ca și cum până atunci a fost neoficial, un fel de SRL fără CUI.
Noi, acum 40 de ani, ne însuram de frică să nu rămânem singuri. Ăștia de azi nu se însoară de frică să nu-și piardă libertatea. Noi ne luam din dragoste și nevoie. Ei se iau din iubire și branding personal. Și ghici ce? Tot cam la fel de nefericiți suntem, doar că ei au poze mai bune pe Instagram.
