Dacă vrei să știi ce înseamnă cu adevărat adrenalina, uită de bungee jumping. Uită de saltul cu parașuta. Tot ce trebuie să faci este să te pui la marginea unui trotuar din Hanoi și să încerci să treci strada. În Vietnam, traversatul străzii nu este o acțiune pietonală, ci o dovadă de credință absolută. Este ca și cum ai încerca să traversezi o autostradă în timp ce mii de lăcuste gigant motorizate vin spre tine din toate direcțiile, inclusiv de pe contrasens, de pe trotuar și, probabil, din spațiul cosmic.
Regulile de circulație aici sunt doar niște sugestii timide, un fel de poezie abstractă pe care nimeni nu o citește. Strategia? Închizi ochii, mergi cu pas constant și te rogi ca marea de scutere să se despice în două, ca Marea Roșie în fața lui Moise. Și, miraculos, chiar se despică!
Hanoi este un oraș care nu se vizitează, ci se suferă și se iubește cu aceeași intensitate. Este un amestec amețitor de clădiri coloniale franceze, temple străvechi care miros a tămâie și cabluri electrice ghemuite pe stâlpi ca niște spaghete gigantice uitate pe foc. Am petrecut câteva zile aici și am adunat destule povești încât mă întreb cum de am scăpat întreg.
1.Marea Revelație: Cafeaua cu ou
Nu poți pleca din Hanoi fără să încerci faimoasa Ca Phe Trung. Când am auzit prima dată de cafea cu ou, stomacul meu a emis un semnal de alarmă de cod roșu. Combinația sună ca o rețetă de sabotaj gastronomic. Însă, odată ce am gustat-o la celebra cafenea Giang, toate prejudecățile au dispărut.
Gălbenușul de ou este bătut cu lapte condensat până devine o cremă atât de fină și de densă încât lingurița stă dreaptă în ea. Această spumă divină plutește deasupra unei cafele vietnameze negre, tari ca un pumn în plex. Gustul este un amestec între tiramisu, budincă de vanilie și un șoc electric de cofeină. Este atât de bună încât ar putea aduce pacea mondială dacă ar fi servită la summiturile politice.
2.Cartierul Vechi : Labirintul unde timpul se măsoară în claxoane
Cartierul Vechi este inima orașului și, în același timp, cel mai frumos azil de nebuni în aer liber din lume. Imaginați-vă 36 de străzi înguste, fiecare numită după tipul de marfă care se vindea acolo pe vremuri: Strada Argintului, Strada Pantofilor, Strada Pălăriilor. Astăzi, pe oricare stradă ai merge, marfa principală este zgomotul. Claxonul nu este un avertisment de pericol, ci un mod de salut, o declarație de dragoste, un „bună dimineața” și un „dă-te la o parte că vin cu trei porci și un frigider pe scuter”.
Trotuarele nu sunt pentru pietoni. Să crezi asta este o dovadă de naivitate cruntă. Trotuarele sunt parcări pentru mopedele locale sau extensii de restaurante unde localnicii stau pe niște scaune de plastic atât de mici, încât ai impresia că ai nimerit la o serbare de grădiniță. Ne-am așezat și noi pe aceste taburete liliputane, cu genunchii la gură, simțindu-ne ca niște uriași care au greșit povestea.
Am mâncat celebrul Bun Cha (carne de porc la grătar cu tăiței și ierburi aromatice) în timp ce gazele de eșapament de la scuterele care treceau la doi centimetri de farfuria noastră adăugau o aromă unică, afumată, pe care niciun chef cu stele Michelin nu o poate replica.
3.Lacul Hoan Kiem: Oaza de liniște dintr-un blender pornit
După câteva ore de slalom printre mașini, creierul tău va cere îndurare. Aici intervine Lacul Hoan Kiem, un fel de plămân verde al orașului, singurul loc unde decibelii scad de la nivelul de „concert rock” la cel de „aspirator stricat”. Lacul este faimos pentru legenda unei țestoase uriașe magice care i-a returnat regelui o sabie fermecată. Ne-am uitat lung în apa verzuie, dar singurele lucruri magice pe care le-am văzut au fost câțiva pești care încercau probabil să învețe să meargă pe jos ca să scape din oraș.
În mijlocul lacului se află Templul Ngoc Son, accesibil printr-un pod de lemn de un roșu aprins, numit Podul Huc (Podul Soarelui Răsare). Podul este superb, dar este și locul perfect unde turiștii își blochează unii altora calea pentru a-și face selfie-uri în poziții demne de gimnastica ritmică. În interiorul templului, aerul este atât de dens de la fumul de tămâie, încât plămânii noștri au crezut că am trecut pe țigări de foi fără filtru. Cu toate acestea, energia locului te liniștește instantaneu. Sau poate era doar lipsa de oxigen.
4.Mausoleul Ho Chi Minh: Întâlnirea cu „Unchiul Ho” și disciplina de fier
Vizita la Mausoleul lui Ho Chi Minh este probabil cea mai tensionată experiență din Hanoi. Aici nu se glumește. Liderul suprem al Vietnamului odihnește într-un sarcofag de sticlă, iar paza este asigurată de soldați îmbrăcați în uniforme albe imaculate, care arată de parcă au fost călcați cu fierul de călcat direct pe corp. Au fețe de piatră și priviri care îți spun clar: „Dacă bagi mâna în buzunar sau dacă zâmbești greșit, vei regreta”.
Există reguli stricte: fără pantaloni scurți, fără mâneci tăiate, fără mâini în buzunare, fără vorbit și, evident, fără fotografii. Coada se mișcă într-o liniște atât de mormântală încât îți poți auzi propriile gânduri cum cer iertare pentru toate greșelile din viață. Treci prin fața corpului îmbălsămat în aproximativ 30 de secunde, timp în care încerci să nu respiri prea tare ca să nu deranjezi istoria. Când ieși din nou la lumina soarelui, tragi o gură adâncă de aer poluat și te bucuri că ești liber și viu.
5.Pagoda cu un singur stâlp
Această pagodă din lemn, situată pe un singur stâlp de piatră în mijlocul unui iaz, este menită să semene cu un lotus. Povestea sa datează din secolul al XI-lea, când regele Ly Thai Tong, fără copii, a avut un vis în care Zeița Milostivirii, așezată pe un lotus într-un iaz similar, i-a dăruit un copil de parte bărbătească. Regele a întâlnit curând o tânără țărancă și a avut un fiu cu ea. În semn de recunoștință, a construit pagoda cu un singur stâlp în 1049. Și așa a stat timp de o mie de ani, restaurată de nenumărate ori, până când armata franceză a aruncat-o în aer cu dinamită în 1954. Structura actuală este versiunea reconstruită de noul guvern în 1955.
6.Hanoi Train Street
Există o linie de cale ferată care trece direct printr-un cartier rezidențial din Hanoi, cu doar un metru sau cam așa ceva de fiecare parte. De câteva ori pe zi, un tren trece în viteză pe lângă toate casele. E o adevărată emoție să vezi asta!
De-a lungul anilor a devenit un loc popular pentru Instagram. Câțiva localnici întreprinzători au luat aminte și au deschis câteva cafenele mici chiar de-a lungul căii ferate, creând o atmosferă minunată în jurul șinelor. Strada feroviară a fost închisă o perioadă din motive inevitabile de siguranță. După ce cafenelele au fost de acord să țină scaunele sau oamenii în afara șinelor, din fericire, această atracție ciudată a putut continua.
Am crezut că va fi doar un loc unde oamenii își fac poze repede și apoi pleacă (ca atâtea alte locuri celebre pe Instagram), dar e mai mult decât atât. După ce își fac pozele obligatorii, mulți oameni se așează la o cafea sau o bere și stau de vorbă în timp ce așteaptă următorul tren. Este locul perfect pentru a sta de vorbă cu localnicii și alți călători.
7.Cartierul Francez și Cartierul Vechi
Cartierul Francez, caracterizat prin clădiri coloniale de un galben intens și bulevarde largi, a apărut la sud și est de Lacul Hoan Kiem. În schimb, Cartierul Vechi, mai vechi cu aproape un mileniu și profund tradițional, se află la nord și vest de lac. Acesta din urmă este mai cunoscut și sub numele de Strada 36 Hanoi, referindu-se la cele 36 de străzi ale sale, cu nume după cele 36 de bresle comerciale. La lac, cele două cartiere se împletesc, fiind greu de deosebit.
8.Închisoarea Hoa Lo: „Hanoi Hilton” sau cum să transformi teroarea în istorie
Dacă vrei o schimbare bruscă de atmosferă, mergi la Închisoarea Hoa Lo. Construită de coloniștii francezi pentru a-i închide pe deținuții politici vietnamezi, a fost folosită mai târziu de vietnamezi pentru a găzdui piloții americani luați prizonieri în timpul războiului. Americanii au numit-o, cu un umor negru fin, „Hanoi Hilton”.
Locul emană o răceală care îți face pielea de găină instantaneu, chiar dacă afară sunt 35 de grade și o umiditate de seră tropicală. Manechinele din interior, care mimează suferințele foștilor deținuți, sunt atât de realiste încât te aștepți ca una dintre ele să se întoarcă spre tine și să-ți ceară un bilet de autobuz. Ghilotina originală folosită de francezi tronează în întuneric ca un monstru din coșmaruri. Vizita aici te lovește direct în stomac și îți amintește prin ce drame a trecut acest popor care astăzi îți zâmbește la fiecare colț de stradă.
9.Catedrala Sf. Iosif
Pentru o clipă, s-ar putea să vi se pară că vă aflați undeva în Franța, privind spre versiunea specifică Hanoi a bisericii gotice franceze Notre Dame, cu clopotnițe gemene, vitralii decorate cu bijuterii și un altar ornamentat. Construită în 1886, Catedrala Sf. Iosif este cea mai veche biserică din oraș.
Francezii au ocupat întreg Vietnamul între 1884 și 1954. Deși capitala lor era Saigon, acum Ho Chi Minh City, au avut un guvernator și o garnizoană considerabilă staționate în Hanoi încă de la început, reproiectând o parte a orașului pentru a se alinia stilului lor de viață și gusturilor europene. Între 1902 și 1945, au făcut din Hanoi capitala Indochinei franceze pentru a supraveghea mai îndeaproape China vecină.
10.Templul Literaturii: Unde studenții se roagă la broaște țestoase de piatră
Construit în anul 1070, Templul Literaturii a găzduit prima universitate din Vietnam. Este un complex uriaș de curți interioare și porți tradiționale, unde totul este aliniat conform regulilor Feng Shui. Cel mai interesant punct îl reprezintă aleile cu stele de piatră așezate pe spatele unor broaște țestoase gigantice, pe care sunt gravate numele studenților de succes din antichitate.
În trecut, studenții veneau înainte de examene și mângâiau capul țestoaselor pentru noroc. Astăzi, accesul este îngrădit, probabil pentru că mii de studenți disperați au mângâiat acele țestoase atât de mult încât riscau să le lase fără craniu. Atmosfera este academică și solemnă, un contrast izbitor cu restul orașului, unde singura literatură respectată este meniul de la terase.
11.Citadela Imperială Thang Long
Între secolele al XI-lea și al XVIII-lea, Citadela Imperială Thang Long, inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, a fost cel mai important sit din fosta capitală a Vietnamului. Zidul său exterior înconjura o Citadelă Imperială, care, la rândul ei, înconjura Citadela Interzisă, unde se aflau palatele familiei regale.
Dragoni, dragoni și iar dragoni. Legați de mitul originii și simbolizând puterea conducătorului, aceștia apar peste tot în Citadela Imperială Thang Long. Pe treptele Palatului Kinh Thien, acum dispărut, și pe un cazan gigantic de bronz din domeniu. Palatul Kinh Thien, construit deasupra „Buricului Dragonului”, era locul unde conducătorii obișnuiau să țină ședințele de curte.
Citadela conține și Buncărul Departamentului Operațional sau Buncărul T1, care a fost centrul de informații și operațiuni al Statului Major General al Armatei Populare din Vietnam.
12.Muzeul Femeilor Vietnameze
Concentrat pe contribuția femeilor la istoria și cultura Vietnamului, acest muzeu evidențiază rolurile lor în numeroasele conflicte militare din Vietnam, precum și în comerț, inclusiv articole despre vânzătoarele ambulante, rolul femeilor în familie și, mai recent, despre mamele singure din Vietnam.
13.Pagoda Tran Quoc
Călătoriți în timp cu o mie cinci sute de ani în urmă și vă veți afla la Pagoda Tran Quoc , cea mai veche pagodă din Hanoi. Aceasta se află pe o insulă din Lacul de Vest, conectată printr-un dig. În interiorul ei se află o stelă de piatră din 1639, care relatează istoria pagodei. În Vietnam, este o practică obișnuită ca magazinele să vândă păsări în cuști în vecinătatea pagodelor. Acestea nu sunt destinate ținerii ca animale de companie, ci pentru a fi cumpărate și apoi eliberate. Ca mijloc de a obține o karma bună.
14.Muzeul de Etnologie din Hanoi
De la urban la rural, într-un cadru urban. Cu o înălțime de 19 metri, Casa Comunitară Bahnar se înalță deasupra celorlalte clădiri tradiționale din lemn recreate la Muzeul de Etnologie din Hanoi. Suficient de mare pentru a găzdui toți bărbații satului, camera sa centrală este destinată unor scopuri sociale și ceremoniale. Există 54 de grupuri etnice în Vietnam. Muzeul de etnologie oferă o oportunitate rară de a vedea cum trăiesc aceste grupuri diverse.
Unul dintre numeroasele artefacte mai puțin cunoscute din colecția permanentă a Muzeului de Etnologie este Calendarul Lunar Muong, în care liniile marchează mișcările lunii și ale constelației Pleiadelor. Fabricat din bambus, calendarul „ Doi ” sau „ Khao Roi ” este diferit de alte calendare lunare vietnameze – zilele se dau înapoi cu o zi, în timp ce lunile avansează cu trei zile. Viața locuitorilor din Muong este plină de zile de bun augur și de nefavorabile pentru orice, inclusiv pentru agricultură și ceremonii. Calendarul este cheia lor pentru a se orienta prin ele.
Aceste statui din lemn, care își flutură părțile intime sau sunt în contemplare profundă, înconjoară o casă funerară aparținând grupului etnic Giarai din Muzeul de Etnologie. Construite de comunitatea locală, acestea sunt menite să adăpostească până la 30 de persoane decedate, împreună cu bunurile lor, pentru a fi folosite în viața de apoi. După un ritual de rămas bun care cuprinde un sacrificiu de vită, mormântul este abandonat. Morții sunt lăsați în clădire, înconjurați de veselă și unelte pentru a-și continua viața de apoi între zidurile acesteia.
15.Teatrul de păpuși pe apă
Pentru a încheia, ce mai e o vizită în Vietnam fără să participi la un spectacol de păpuși pe apă !? Deși acestea pot fi găsite peste tot în țară, Hanoi oferă unele dintre cele mai reușite spectacole. Teatrul de păpuși pe apă, așa cum sugerează și numele, este un spectacol datând din secolul al XI-lea, ce își are originea în Delta Fluviului Roșu, în nordul Vietnamului.
În timp ce marionetele obișnuite sunt manipulate cu sfori deasupra figurinelor, mișcările marionetelor pe apă sunt controlate de tije de bambus pe sub apă. Versiunile teatrale își propun să recreeze punerea în scenă a orezăriilor din Vietnam, unde această formă de artă s-a născut și este încă practicată.
Hanoi este obositor, zgomotos și complet nebun. Te face să transpiri prin toți porii și îți testează reflexele de supraviețuire la fiecare pas. Dar când pleci, îți dai seama că acest haos are o poezie unică și că nicio altă destinație nu te va mai face să te simți atât de… incredibil de viu.
